miercuri, 16 iunie 2010


Epilogul.
Esti asa un dobioic Edward Cullen...
RPDV.

Ma bucur enorm pentru Tess si Nate ca se iubesc in modul in care o fac.Fericirea lor i-a coplesit pe toti,a incercat sa ma atinga si pe mine,insa sunt o cauza pierduta.De abia acum realizez ca nu voi putea fi nicioadata fericita daca continui sa ma amagesc.Nu pot sa ader la o iubire imposibila,la o iubire posibil probabil doar in vise.
Edward m-a inselat ,si nu ar fi facut-o daca ma iubea cu adevarat.Acum cand il privesc langa mine imi dau seama ca nu suntem sortiti.Cel mai bine ar fiecare pe drumul lui.Dar cum sa fac asta cand eu ma apropii tot mai mult de el?cand il vad zilnic?.Nu mai pot sa continuii.
Am asteptat ca ei sa-si spuna juramintele,apoi m-am duc la Alice si i-am spus decizia mea.
-''Alice..eu..eu..nu mai pot sa continui asa..!'am simtit lacrimile in coltul ochilor.
-''Ce se intampla?tu..nu..''
-''Ba da Alice,trebuie sa o fac,trebuie sa plec,departe de tot,departe de inima mea franta,departe de durerea provocata de inima lui,de tradarea luI.De tot cea insemnat el.Am lasat lacrimile sa-mi curga libere pe obraz.Alice nu merita ce-i faceam,la fel si Tess si parintii mei.Dar nu,nu mai pot continua sa fac parte din acest puzzel ,trebuie puse piesele la loc in cutie,ca si cand nicioadata nu a fost deschisa.
-''Vrei sa spui ca..tu..''
-''Da asta vreau sa spun!imi pare rau ca te parasesc acum,cand ai fost langa mine tot timpul,doar ca am nevoie sa o iau de la inceput,undeva unde sa nu mai fie nimic care sa-mi aminteasca de el.''
-''Oricat de mult as vrea sa te tin langa mine,e decizia ta si doar tu hotaresti ce vrei sa faci.Dar asculta-ma ,intreabati inima ,ea ce zice?Nu,nu-mi spune acum,fa-o cand esti singura!''
-''Alice..am rostit cu lacrimi in ochi-te voi suna!''
Am plecat facandu-i cu mana.Nu am vrut sa-mi iau ramas bun de la Tess pentru ca as fi intristat-o.Si e nunta ei.Nu merita asta.
M-am mai uitat o data imprejur si l-am vazut stand cu Jasper de vorba.Am zambit in fata frumusetii lui si a zambetului ce ii era agatat pe fata.Trebuia sa plec acum,cand nimeni nu se uita.
In 10 minute am fost acasa,am luat valiza si am aruncat haine la nimereala.Nu stiam incotro,stiam doar ca de undeva trebuia sa o iau de la zero.Indiferent din ce capat al tarii.
La aeroport :16:45
Eram la aeroport si inca nu ma hotarasem incotro sa o iau.Dar atunci am vazut ,am vazut salvarea sufletului meu.Stiam ca imi voi gasii putina liniste dupa care aspir.Londra,acolo va fi inceputul meu.
O data luat biletul mi-a scapat si un oftat.E atat de greu.Stiu ca ai mei vor intelege.Si daca nu atunci durere va fi si mai mare.Dar trebuie sa fac asta,pentru mine.
In timp ce stateam la coada,am incercat sa asimilez tot ce s-a intamplat pana acum.Viata mea e formata din bune si rele,plina de complexe si de gauri.Inima mea e toata numai gropite.Sper ca acestea sa se inchida intr-o zi.Astfel cum o voi putea lua de la capat?
Mi-a scapat o lacrima cand am inmanat biletul,si am predat bagajul.Din instinct m-am mai intors o data in spate,sperand sa-l vad acolo,strigandu-ma sa ma opresc,sa nu plec,ca ma iubeste si nu-si vede existenta fara mine .Dar asta nu e un film.In care barbatul isi da seama de greselile comise si fuge sperand sa o poata prinde inainte de a urca in avion.Viata mea e ca un film,nu-i stiu sfarsitul.Speram sa imbatranesc privindu-mi nepotii cum se zbenguie prin casa,cum vin si se roaga de mine sa le dau dulciuri ,bani,si ma lingusesc.Dar sunt doar vise,puse la cale de mintea mea.Nu voi putea nicioadata sa le vad cu adevarat,nu cred ca voi putea vreodata sa ma reindragostesc,nu stiu daca inima-mi va permite asta.
Portarul mi-a zambit afirmandu-mi din cap ,si cu asta eu m-am indreptat spre avion.Lasam lacrimi in urma mea..Aici trebuiau sa se opreasca.Scarile avionului mi se pareau siruri infinite,o scara ce duce spre cer,te duci dar nu te mai intorci. Dar stiam ca inima mea ramasese aici,la Edward Cullen,trupul meu era in avion,sufletul imi era prizionier in Forks.ADIO.
EPDV.
-''Edward trebuie sa vorbim..''
-''Ce e?Alice ce este?''
-''Stiu ca am promis,dar nu pot,nu pot sa va las sa va distrugeti singuri viitorul.Stiu ca sunteti sortiti sa fiti impreuna.Presimt asta..''
-''Alice spune o data!''
-''Edward..ea..a plecat!a plecat pentru totdeauna!''
-''Unde?unde a plecat?''
-''Nu stiu nu mi-a spus..''
Am simtit cum ma rup in doua.Inima imi era un purec mic,mic,care tocmai fusese calcat in picioare.Poate fi omul mai dobitoc de atat?in cat sa-ti lasi marea iubire si unica sa-ti scape printre degete.Nu nu mai exista in lumea asta prost mai mare ca mine.
Am incercat sa o sun,insa nu raspundea,telefonul ii era inchis.Cu siguranta avionul ei deja decolase.As fi cautat acul in carul cu fan.Nu vreau sa o urmaresc si sa creada ca o sufoc.Ea a plecat,a fugit de mine,deoarece am ranit-o ca un animal,am pierdut in inger.Iadul va fi urmatoarea mea cursa.
3 luni mai tarziu.
-''ALICE!!grabeste-te o data!''striga Emmett disperat din capul scarilor.
-''EDWARD!NU FA SI TU CA SORA-TA!MISCA-TI FUNDUL ALA LENES O DATA!PIERDEM AVIONUL ALA!''acum strigatul era destinat mie.Dar eram pierdut in ganduri .De cand ea a plecat inima nu-mi mai bate cu atata foc.Pulsul imi este slab.Cateodata privesc fotografia ei,si plang fie zi,fie noapte.Nu imi e rusine,nu cat ar trebui sa-mi fie..Exista dati cand cant la pian iar chipu-mi dintr-o data este brazdat de lacrimi.Am pierdut-o si de aceasta data..pentru totdeauna.
-''Te misti azi?''
Am negat din cap si am coborat lenes scarile.Emmett se balansa de pe un picior pe altul,fiind agitat si extrem da nervos.
-''Da-te domnu si-ti facusi si tu aparitia!''chiar isi irosea sarcasmul de pomana.
O data ce toti eram jos,am hotarat sa punem lacatul pe portile casei.Am aruncat o data o privire si lacrimile mi-au incetosat privirea.Plecam,definitiv din acest oras.Inima mi s-a strans,gandindu-ma ca poate ea se va intoarce si nu ma va gasii,ca eu voi departe si nu am asteptat-o suficient.Insa trei luni nu e putin.Carlisle trebuia sa se transfere de atunci dar a obtinut o intarziere.Dar astazi ne luam definitiv adio de la acest oras.ADIO ORAS,ADIO RAISA.Poate ca te-am iubit prea mult si de aceea am gresit,poate ca te-am iubit prea putin si am fost un dobitoc.Dar acum nu te iubesc nici prea mult nici prea putin.Acum mi-as da viata pentru tine,mi-as da sufletul sa te mai vad macar o data.
LONDRA.
Casa ce statea in fata mea era mare,putin mai mare decat cea din Forks.Saptamana ce urmeaza Rosalie si Emmett isi vor pune pirostiile.Stiu,amuzant sa-l vezi pe Emmett cu streangul de gat dar stiam ca va sosii si ziua asta.Carlisle a plecat la spital pentru a cunoaste personalul si spitalul.
Eu m-am trantit in patul din noua mea camera.Patul,sifonierul si parchetul aveau o nota de maro.Ma simteam si regaseam in aceasta camera.Doar ca imi pasa prea putin acum...
PESTE O SAPTAMANA.
Costumul meu negru se potrivea perfect cu cel al lui Jasper care era foarte tensionat.Se gandea si el sa o ceara pe Alice doar ca de fiecare data cand avea ocazia intervenea ceva.Sa nu mai mentionez ca era periculos de timid.Doar ca pierde ca fraierul timp..timp pretios.
Marsul de nunta s-a auzit.Era o singura domnisoara de onoare si aceea Alice.Ciudat pentru ca la cat le cunosc eu pe ele,e prea putin.Dar atunci,atunci inima mi s-a blocat.Stateam langa Jasper la altar cand in fata ochilor imi apare ea.Socul de pe fata ei era la fel de evident ca si al meu.Nu stiam ce sa fac.
Alice mai avea putin si inghitea zambetul ala.Era atat de frumoasa,si de....de...magnifica.Semana cu un inger in rochia crem pe care o porta.Parul ondulat si strans la spate,astfel incat sa-i cada valuri pe-o parte si pe alta a gatului.Ochii ei se emanau liniste,pace,si veselie.Pentru un moment am simtit cum picioarele se fac de gelatina sub mine.Jasper si-a pus o mana pe umarul meu linistinandu-ma si asigurandu-se ca nu mor aici.
Am inchis ochii si m-am relaxat.Ea s-a asezat langa Alice strangandu-i mana si zambind timid.Ceremonia se apropia de sfarsit.Aveam sa ne indreptam spre restaurant unde va avea loc petrecerea.
Am urmarit-o pe tot parcursul ceremonii..Era atat de frumoasa,radia,trupul ei emana o pace ce nu as fi crezut ca am sa vad la ea.
Statea la masa si privea in gol..Pe fata ii se citea confuzia,iar eu nu stiam ca se fac,sa ma apropii sau sa nu...
Am vazut cum un tanar se apropia de ea si nu le-a luat mult timp ca sa inceapa o conversatie.Sangele imi clocotea si am actionat fara sa gandesc.
-''Buna,deranjez?''
Ea s-a uit mirata in ochii mei ,a durat ceva timp sa ne privim,apoi doar a spus:
-''Nu,nu deranjezi!''
-''Ok,atunci am sa ma asez...''
O priveam cum zambea si incerca sa asculte ce spunea tembelul de langa ea.Mai dadea din cap in semn ca a inteles sau mai radea amar ,semn ca nu i se parea deloc amuzant si total lipsit de umor.
-''Si de ce radeti voi acolo?''am intrebat eu vrand sa rad si eu.
-''Poi ii povesteam acestei frumoase domnisoare-PE CINE FACE EL FRUMOASA?-cum am cazut calarind un ponei.!''
-''Nu zau?un ponei spuneti,ei bine sa va povestesc cum am cazut eu de pe un CAL!''
-''Termina!''maraia ea,dar nu acum cand ma distram atat de tare.
-''Ei bine care va sa zica era o zi de toamna,si eram in vizita la bunica in Fhoenix,si tocmai isi cumparase un cal.si..''
-''Bunica-ta era moarta inainte sa te nasti,cum e asta posibil?''
-''Raisa,lasa-ma sa-i povestem omului-asa unde eram?-A da,Fhoenix,si aveam doar 10 anisori,nu ca m-as lauda dar stiam sa calaresc la doar 10 ani!''
-''Si atunci cum ai cazut?''a ridicat ea o spranceana la mine.
-''Cand vezi un fund bombat si o pereche de sani care mai de care,il dai dracului de cal!''
Tipul scuipase bautura si se pare ca tocmai se inecase.Raisa chicotea in ciuda faptului ca era nervoasa.Sau asta vroia ea sa cred?
-''Nu mai spune?sani iti trebuiau tie la 10 ani!''marai ea.
-''Pe mine ma scuzati am nevoie la ...mm..''
-''Da,da,du-te linistit!''
-''Ce crezi ca faci?''
-''Conversatie?!''
-''Asta numesti tu conversatie?!''
-''Bine,bine,vreau sa discutam!''
-''Nu avem ce!''
-''Cum vrei,dar eu nu plec de aici fara tine!''
-''Chiar asa?!''
-''Chiar asa!''
M-am ridicat de pe scaun tragandu-il cavalareste si pe al ei.Am iesit afara simtina vantul cum imi flutura parul.
-''Asculta-ma,stiu ca poate am gresit ,dar orice om merita o a doua sansa ,pana si eu.!''
-''Esti iertat de mult Edward,doar ca..nu pot!''
-''Ba da poti,uita-te la mine!''
-''Tu..t..u.m-ai ranit!prea tare!''
-''Sunt un nenorocit bine?dar asta nu-mi refuza o a doua sansa!''
-''O a doua sansa?nu ti-am dat-o cumva?''
-''A treia,atunci!''
-''Iti bati joc de mine?Dar ce crezi ca sunt o masinarie de scuze?''
-''Nu,tu esti,-m-am apropiat de ea luand-o de mijloc aducand-o la piept-Tu esti..Raisa mea.!''
-''Pronunti numele meu de parca as fi ceva ce l-ai fi castigat la un joc de noroc!''
-''Esti prea pretioasa pentru a fi pusa pe un raft cu premii!''
-''Ar trebui sa fiu flatata!''
-''Ma multumesc cu un sarut!''
-''Pune-ti pofta in cui!''
-''Mai bine pe buzele tale!''
Si uite asa mi -am presat buzele de ale ei,formand un sarut dupa care tanjeam de mult timp.
-''Nesimtitule!''si mi-a plesnit una de mi-am vazut ceafa.
Am ranjit .
-''Nesimtit pe care tu il iubesti!''
Si am atacat-o cu gura mea lipind-o de zidul restaurantului.Daca nu m-ar fi iubit acum as fi avut un picior fix intre picioare.Stiam eu ca inca mai simtea ceva pentru mine.
S-a departat din nou de mine doar de cativa milimetri si mi-a spus:
-''Esti asa un dobitoc!''si din nou mi-a atacat gura.
-''...si un porc''-tot printre saruturi.
-''...si?..''am incurajat-o.
-''...Si te iubesc fir-as a dracu!'' si cu asta am ridicat-o astfel incat picioarele ei mi-am incalecat soldurile si eu am rasplatit-o muscand-o de gat si lasandu-mi amprenta,sarutand-o cu salbaticie devorand.
-''Du-ma dracului la un hotel pana nu caut pe altcineva!''
-''Nu te dau nimanui.Esti doar a mea si sa nu mai scapi.!''
-''Te iubesc!''
Am oprit un taxiu si ne-am indreptat sarutandu-ne spre bancheta.
-''Te iubesc!''i-am soptit in timp ce ma asezam deasupra ei pe bancheta din spate.

The end.

Si s-a incheiat si Iubire Inocenta.Sper sa nu va fi dezamagit finalul,imi pare rau pentru lunga intaziere insa mi-a fost greu sa decid daca sa fie un Happy end.Insa cum mie nu-mi plc finalurile triste,imi lasa un gust amar nu e drept din partea mea sa va stric bunadispoztie.
Sper ca va placut.
Imi e greu sa ma despart de Raisa si de Edward sa nu mai scriu despre ei,insa totul are un inceput si un sfarsit.
Va multumesc tuturor pentru comentari,pentru sfaturi si incurajari.
Blogul nu va fi sters,ne vom mai intalnii pe chat dc vreti.
Va poop dulce:**:*:

1 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasa poveste si frumos stil de a scrie :) ma bucur ca nu ai sters blogul, caci asi vrea sa o recitesc :)
bafta in continuare!
poate treci si pe la mine, o parere din partea ta ar fi ceva super!!

Trimiteți un comentariu

miercuri, 16 iunie 2010


Epilogul.
Esti asa un dobioic Edward Cullen...
RPDV.

Ma bucur enorm pentru Tess si Nate ca se iubesc in modul in care o fac.Fericirea lor i-a coplesit pe toti,a incercat sa ma atinga si pe mine,insa sunt o cauza pierduta.De abia acum realizez ca nu voi putea fi nicioadata fericita daca continui sa ma amagesc.Nu pot sa ader la o iubire imposibila,la o iubire posibil probabil doar in vise.
Edward m-a inselat ,si nu ar fi facut-o daca ma iubea cu adevarat.Acum cand il privesc langa mine imi dau seama ca nu suntem sortiti.Cel mai bine ar fiecare pe drumul lui.Dar cum sa fac asta cand eu ma apropii tot mai mult de el?cand il vad zilnic?.Nu mai pot sa continuii.
Am asteptat ca ei sa-si spuna juramintele,apoi m-am duc la Alice si i-am spus decizia mea.
-''Alice..eu..eu..nu mai pot sa continui asa..!'am simtit lacrimile in coltul ochilor.
-''Ce se intampla?tu..nu..''
-''Ba da Alice,trebuie sa o fac,trebuie sa plec,departe de tot,departe de inima mea franta,departe de durerea provocata de inima lui,de tradarea luI.De tot cea insemnat el.Am lasat lacrimile sa-mi curga libere pe obraz.Alice nu merita ce-i faceam,la fel si Tess si parintii mei.Dar nu,nu mai pot continua sa fac parte din acest puzzel ,trebuie puse piesele la loc in cutie,ca si cand nicioadata nu a fost deschisa.
-''Vrei sa spui ca..tu..''
-''Da asta vreau sa spun!imi pare rau ca te parasesc acum,cand ai fost langa mine tot timpul,doar ca am nevoie sa o iau de la inceput,undeva unde sa nu mai fie nimic care sa-mi aminteasca de el.''
-''Oricat de mult as vrea sa te tin langa mine,e decizia ta si doar tu hotaresti ce vrei sa faci.Dar asculta-ma ,intreabati inima ,ea ce zice?Nu,nu-mi spune acum,fa-o cand esti singura!''
-''Alice..am rostit cu lacrimi in ochi-te voi suna!''
Am plecat facandu-i cu mana.Nu am vrut sa-mi iau ramas bun de la Tess pentru ca as fi intristat-o.Si e nunta ei.Nu merita asta.
M-am mai uitat o data imprejur si l-am vazut stand cu Jasper de vorba.Am zambit in fata frumusetii lui si a zambetului ce ii era agatat pe fata.Trebuia sa plec acum,cand nimeni nu se uita.
In 10 minute am fost acasa,am luat valiza si am aruncat haine la nimereala.Nu stiam incotro,stiam doar ca de undeva trebuia sa o iau de la zero.Indiferent din ce capat al tarii.
La aeroport :16:45
Eram la aeroport si inca nu ma hotarasem incotro sa o iau.Dar atunci am vazut ,am vazut salvarea sufletului meu.Stiam ca imi voi gasii putina liniste dupa care aspir.Londra,acolo va fi inceputul meu.
O data luat biletul mi-a scapat si un oftat.E atat de greu.Stiu ca ai mei vor intelege.Si daca nu atunci durere va fi si mai mare.Dar trebuie sa fac asta,pentru mine.
In timp ce stateam la coada,am incercat sa asimilez tot ce s-a intamplat pana acum.Viata mea e formata din bune si rele,plina de complexe si de gauri.Inima mea e toata numai gropite.Sper ca acestea sa se inchida intr-o zi.Astfel cum o voi putea lua de la capat?
Mi-a scapat o lacrima cand am inmanat biletul,si am predat bagajul.Din instinct m-am mai intors o data in spate,sperand sa-l vad acolo,strigandu-ma sa ma opresc,sa nu plec,ca ma iubeste si nu-si vede existenta fara mine .Dar asta nu e un film.In care barbatul isi da seama de greselile comise si fuge sperand sa o poata prinde inainte de a urca in avion.Viata mea e ca un film,nu-i stiu sfarsitul.Speram sa imbatranesc privindu-mi nepotii cum se zbenguie prin casa,cum vin si se roaga de mine sa le dau dulciuri ,bani,si ma lingusesc.Dar sunt doar vise,puse la cale de mintea mea.Nu voi putea nicioadata sa le vad cu adevarat,nu cred ca voi putea vreodata sa ma reindragostesc,nu stiu daca inima-mi va permite asta.
Portarul mi-a zambit afirmandu-mi din cap ,si cu asta eu m-am indreptat spre avion.Lasam lacrimi in urma mea..Aici trebuiau sa se opreasca.Scarile avionului mi se pareau siruri infinite,o scara ce duce spre cer,te duci dar nu te mai intorci. Dar stiam ca inima mea ramasese aici,la Edward Cullen,trupul meu era in avion,sufletul imi era prizionier in Forks.ADIO.
EPDV.
-''Edward trebuie sa vorbim..''
-''Ce e?Alice ce este?''
-''Stiu ca am promis,dar nu pot,nu pot sa va las sa va distrugeti singuri viitorul.Stiu ca sunteti sortiti sa fiti impreuna.Presimt asta..''
-''Alice spune o data!''
-''Edward..ea..a plecat!a plecat pentru totdeauna!''
-''Unde?unde a plecat?''
-''Nu stiu nu mi-a spus..''
Am simtit cum ma rup in doua.Inima imi era un purec mic,mic,care tocmai fusese calcat in picioare.Poate fi omul mai dobitoc de atat?in cat sa-ti lasi marea iubire si unica sa-ti scape printre degete.Nu nu mai exista in lumea asta prost mai mare ca mine.
Am incercat sa o sun,insa nu raspundea,telefonul ii era inchis.Cu siguranta avionul ei deja decolase.As fi cautat acul in carul cu fan.Nu vreau sa o urmaresc si sa creada ca o sufoc.Ea a plecat,a fugit de mine,deoarece am ranit-o ca un animal,am pierdut in inger.Iadul va fi urmatoarea mea cursa.
3 luni mai tarziu.
-''ALICE!!grabeste-te o data!''striga Emmett disperat din capul scarilor.
-''EDWARD!NU FA SI TU CA SORA-TA!MISCA-TI FUNDUL ALA LENES O DATA!PIERDEM AVIONUL ALA!''acum strigatul era destinat mie.Dar eram pierdut in ganduri .De cand ea a plecat inima nu-mi mai bate cu atata foc.Pulsul imi este slab.Cateodata privesc fotografia ei,si plang fie zi,fie noapte.Nu imi e rusine,nu cat ar trebui sa-mi fie..Exista dati cand cant la pian iar chipu-mi dintr-o data este brazdat de lacrimi.Am pierdut-o si de aceasta data..pentru totdeauna.
-''Te misti azi?''
Am negat din cap si am coborat lenes scarile.Emmett se balansa de pe un picior pe altul,fiind agitat si extrem da nervos.
-''Da-te domnu si-ti facusi si tu aparitia!''chiar isi irosea sarcasmul de pomana.
O data ce toti eram jos,am hotarat sa punem lacatul pe portile casei.Am aruncat o data o privire si lacrimile mi-au incetosat privirea.Plecam,definitiv din acest oras.Inima mi s-a strans,gandindu-ma ca poate ea se va intoarce si nu ma va gasii,ca eu voi departe si nu am asteptat-o suficient.Insa trei luni nu e putin.Carlisle trebuia sa se transfere de atunci dar a obtinut o intarziere.Dar astazi ne luam definitiv adio de la acest oras.ADIO ORAS,ADIO RAISA.Poate ca te-am iubit prea mult si de aceea am gresit,poate ca te-am iubit prea putin si am fost un dobitoc.Dar acum nu te iubesc nici prea mult nici prea putin.Acum mi-as da viata pentru tine,mi-as da sufletul sa te mai vad macar o data.
LONDRA.
Casa ce statea in fata mea era mare,putin mai mare decat cea din Forks.Saptamana ce urmeaza Rosalie si Emmett isi vor pune pirostiile.Stiu,amuzant sa-l vezi pe Emmett cu streangul de gat dar stiam ca va sosii si ziua asta.Carlisle a plecat la spital pentru a cunoaste personalul si spitalul.
Eu m-am trantit in patul din noua mea camera.Patul,sifonierul si parchetul aveau o nota de maro.Ma simteam si regaseam in aceasta camera.Doar ca imi pasa prea putin acum...
PESTE O SAPTAMANA.
Costumul meu negru se potrivea perfect cu cel al lui Jasper care era foarte tensionat.Se gandea si el sa o ceara pe Alice doar ca de fiecare data cand avea ocazia intervenea ceva.Sa nu mai mentionez ca era periculos de timid.Doar ca pierde ca fraierul timp..timp pretios.
Marsul de nunta s-a auzit.Era o singura domnisoara de onoare si aceea Alice.Ciudat pentru ca la cat le cunosc eu pe ele,e prea putin.Dar atunci,atunci inima mi s-a blocat.Stateam langa Jasper la altar cand in fata ochilor imi apare ea.Socul de pe fata ei era la fel de evident ca si al meu.Nu stiam ce sa fac.
Alice mai avea putin si inghitea zambetul ala.Era atat de frumoasa,si de....de...magnifica.Semana cu un inger in rochia crem pe care o porta.Parul ondulat si strans la spate,astfel incat sa-i cada valuri pe-o parte si pe alta a gatului.Ochii ei se emanau liniste,pace,si veselie.Pentru un moment am simtit cum picioarele se fac de gelatina sub mine.Jasper si-a pus o mana pe umarul meu linistinandu-ma si asigurandu-se ca nu mor aici.
Am inchis ochii si m-am relaxat.Ea s-a asezat langa Alice strangandu-i mana si zambind timid.Ceremonia se apropia de sfarsit.Aveam sa ne indreptam spre restaurant unde va avea loc petrecerea.
Am urmarit-o pe tot parcursul ceremonii..Era atat de frumoasa,radia,trupul ei emana o pace ce nu as fi crezut ca am sa vad la ea.
Statea la masa si privea in gol..Pe fata ii se citea confuzia,iar eu nu stiam ca se fac,sa ma apropii sau sa nu...
Am vazut cum un tanar se apropia de ea si nu le-a luat mult timp ca sa inceapa o conversatie.Sangele imi clocotea si am actionat fara sa gandesc.
-''Buna,deranjez?''
Ea s-a uit mirata in ochii mei ,a durat ceva timp sa ne privim,apoi doar a spus:
-''Nu,nu deranjezi!''
-''Ok,atunci am sa ma asez...''
O priveam cum zambea si incerca sa asculte ce spunea tembelul de langa ea.Mai dadea din cap in semn ca a inteles sau mai radea amar ,semn ca nu i se parea deloc amuzant si total lipsit de umor.
-''Si de ce radeti voi acolo?''am intrebat eu vrand sa rad si eu.
-''Poi ii povesteam acestei frumoase domnisoare-PE CINE FACE EL FRUMOASA?-cum am cazut calarind un ponei.!''
-''Nu zau?un ponei spuneti,ei bine sa va povestesc cum am cazut eu de pe un CAL!''
-''Termina!''maraia ea,dar nu acum cand ma distram atat de tare.
-''Ei bine care va sa zica era o zi de toamna,si eram in vizita la bunica in Fhoenix,si tocmai isi cumparase un cal.si..''
-''Bunica-ta era moarta inainte sa te nasti,cum e asta posibil?''
-''Raisa,lasa-ma sa-i povestem omului-asa unde eram?-A da,Fhoenix,si aveam doar 10 anisori,nu ca m-as lauda dar stiam sa calaresc la doar 10 ani!''
-''Si atunci cum ai cazut?''a ridicat ea o spranceana la mine.
-''Cand vezi un fund bombat si o pereche de sani care mai de care,il dai dracului de cal!''
Tipul scuipase bautura si se pare ca tocmai se inecase.Raisa chicotea in ciuda faptului ca era nervoasa.Sau asta vroia ea sa cred?
-''Nu mai spune?sani iti trebuiau tie la 10 ani!''marai ea.
-''Pe mine ma scuzati am nevoie la ...mm..''
-''Da,da,du-te linistit!''
-''Ce crezi ca faci?''
-''Conversatie?!''
-''Asta numesti tu conversatie?!''
-''Bine,bine,vreau sa discutam!''
-''Nu avem ce!''
-''Cum vrei,dar eu nu plec de aici fara tine!''
-''Chiar asa?!''
-''Chiar asa!''
M-am ridicat de pe scaun tragandu-il cavalareste si pe al ei.Am iesit afara simtina vantul cum imi flutura parul.
-''Asculta-ma,stiu ca poate am gresit ,dar orice om merita o a doua sansa ,pana si eu.!''
-''Esti iertat de mult Edward,doar ca..nu pot!''
-''Ba da poti,uita-te la mine!''
-''Tu..t..u.m-ai ranit!prea tare!''
-''Sunt un nenorocit bine?dar asta nu-mi refuza o a doua sansa!''
-''O a doua sansa?nu ti-am dat-o cumva?''
-''A treia,atunci!''
-''Iti bati joc de mine?Dar ce crezi ca sunt o masinarie de scuze?''
-''Nu,tu esti,-m-am apropiat de ea luand-o de mijloc aducand-o la piept-Tu esti..Raisa mea.!''
-''Pronunti numele meu de parca as fi ceva ce l-ai fi castigat la un joc de noroc!''
-''Esti prea pretioasa pentru a fi pusa pe un raft cu premii!''
-''Ar trebui sa fiu flatata!''
-''Ma multumesc cu un sarut!''
-''Pune-ti pofta in cui!''
-''Mai bine pe buzele tale!''
Si uite asa mi -am presat buzele de ale ei,formand un sarut dupa care tanjeam de mult timp.
-''Nesimtitule!''si mi-a plesnit una de mi-am vazut ceafa.
Am ranjit .
-''Nesimtit pe care tu il iubesti!''
Si am atacat-o cu gura mea lipind-o de zidul restaurantului.Daca nu m-ar fi iubit acum as fi avut un picior fix intre picioare.Stiam eu ca inca mai simtea ceva pentru mine.
S-a departat din nou de mine doar de cativa milimetri si mi-a spus:
-''Esti asa un dobitoc!''si din nou mi-a atacat gura.
-''...si un porc''-tot printre saruturi.
-''...si?..''am incurajat-o.
-''...Si te iubesc fir-as a dracu!'' si cu asta am ridicat-o astfel incat picioarele ei mi-am incalecat soldurile si eu am rasplatit-o muscand-o de gat si lasandu-mi amprenta,sarutand-o cu salbaticie devorand.
-''Du-ma dracului la un hotel pana nu caut pe altcineva!''
-''Nu te dau nimanui.Esti doar a mea si sa nu mai scapi.!''
-''Te iubesc!''
Am oprit un taxiu si ne-am indreptat sarutandu-ne spre bancheta.
-''Te iubesc!''i-am soptit in timp ce ma asezam deasupra ei pe bancheta din spate.

The end.

Si s-a incheiat si Iubire Inocenta.Sper sa nu va fi dezamagit finalul,imi pare rau pentru lunga intaziere insa mi-a fost greu sa decid daca sa fie un Happy end.Insa cum mie nu-mi plc finalurile triste,imi lasa un gust amar nu e drept din partea mea sa va stric bunadispoztie.
Sper ca va placut.
Imi e greu sa ma despart de Raisa si de Edward sa nu mai scriu despre ei,insa totul are un inceput si un sfarsit.
Va multumesc tuturor pentru comentari,pentru sfaturi si incurajari.
Blogul nu va fi sters,ne vom mai intalnii pe chat dc vreti.
Va poop dulce:**:*:

1 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasa poveste si frumos stil de a scrie :) ma bucur ca nu ai sters blogul, caci asi vrea sa o recitesc :)
bafta in continuare!
poate treci si pe la mine, o parere din partea ta ar fi ceva super!!

Trimiteți un comentariu