Capitolul 31.Just friends.

RPDV.

Am ramas ,in ciuda vointei mele am ramas.Dar era o urma de tensiune intre noi.Vroiam sa plec,sa dispar,sa ma evapor,dar Alice ma pandea pretutindeni.Chiar nu-mi gaseam locul aici.Simt ca nu mai fac parte din aceasta familie.Ce sa fac eu aici,cand cel care a produs cea mai adanca rana in sufletul meu? se afla la doar cativa metri..care m-a secatuit de toate puterile mele?
Il prindeam cand se uita pe furis la mine.Ochi mei ii capturau pe ai lui.Ii vroiam langa mine,sa fie doar ai mei,dar nu am o masina a dorintelor.Poate as fi fost atat de proasta incat sa-i mai fi dat o sansa,insa dupa scena cu Tanya,decizia mi s-a schimbat radical.La dracu!dorintele mele sunt in doua tabere.Unele din ele vor sa-l iert,celelate sa nu auda de cuvantul IERTARE.Totul e asa un haos.Cand s-a intamplat asta?Cand am lasat sa se ajunga aici?Puteam sa opresc de mult ,si multi erau fericiti astazi.
Eram in gradina,eram singura,priveam incet cum soarele apune,dand incet firele de par ce-mi venea pe fata din cauza vantului. Soarele se acundea mandru dupa copaci.Isi terminase misiunea.Eu nu pot sa ma ascund dupa un zid sau sa intru in pamant sau sa ma fac mica,mica,atat de mica incat si o insecta sa ma fleceasca.
Nu stiu in ce clipa Esme venii langa mine.Dar asta nu-mi placea.
-Esti bine?ma intreba ea.
-Depinde ce intelegi prin Bine..dar sunt atat cat se poate..
-Voi doi,sunteti atat de dificili,va puneti piedici unul altuia ,va produceti durere reciproca,nu va ganditi la cei din jur,credeti ca doar voi suferiti,restul e in armonie,ei bine va inselati amarnic.
-Nu e asa,nu asta imi este intentia...incercam sa simplific situatia,stiu ce incearca Esme sa faca,dar asta nu o sa mearga.Daca mi-a mai ramas ceva in picioare acela este ego-ul meu.
-O produci in mod inconstient,si doare la fel de mult ,spune ea cu vocea franta dar cu o urma de speranta totusi in tonul ei.
-Eu...
- Sti...nu mai sunt vremurile ce au fost...cand eram eu domnisoara,nu exista ce este astazi..iubirea plutea in aer.Eram sinceri,aveam si noi aventuri dar nu ca voi.Daca am intrat intr-o relatie,incercam sa o duc pana la sfarsit,daca vedeam ca nu merge,puneam punct si se termina.Dar ramaneam amici,nimic nu se schimba.
-......
-Stii,el chiar te iubeste!a suferit mult dupa plecarea ta...Of! de ce nu o lasa balta?
-Nu se vede...a gasit alinare.Nu mergea asa,Esme,nu sunt o papusa din plus,sau din plastilina,pe care sa o modelezi dupa bunul plac.Am caracter,si foarte mult orgoliul.
-..Nu manca. continua ea...nu iesea afara din camera,cateodata se imbata si cadea ,acolo ramanea ,daca il gaseam eu sau altcineva era bine,daca nu,acolo ramanea.Nu vorbea cu nimeni,noi pentru el nu existam,eram doar de forma,noptile nu le dormea,doar privea pe geam afara,si-a facut un obicei din asta.Era de nerecunoscut.
-Suna trist, melancolic chiar, dar nu e din vina mea.Nu din cauza mea a devenit asa.Daca ar fi fost cu picioarele pe pamant,totul ar fi avut alt curs acum.Nu s-ar fi ajuns pana aici.Nu-mi cere Esme,sa fac ceva ce nu pot sa fac,pentru ca va iesi ceva urat.
-Nu va mai purtati prosteste!sunteti aproape adulti!dati un exmplu,fiti maturi,vorbiti,rezolvati-va problemele,nu mai faceti ocolisuri,o sa va pierdeti unul pe celalalt.Nu vreau ca fiul meu sa sufere asa cum nu vreau nici ca tu,fiica mea sa suferi.Va iubesc pe amandoi in egala masura,si chiar daca el e fiul meu,stiu ce greseli a comis,dar nici tu nu esti mai prejos.Ati gresit in egala masura,asumati-va raspunderea.Tu te ascunzi dupa faptul ca el a calcat stramb,iar tu bagi pretestul ca vai doamne te-a inselat.Dar cui nu-i se intampla?Mergi inainte.Viata continua.Un viitor va asteapta.De ce tindeti sa stai prinsi intre trecut si prezent.Lasati-le.Treceti in viitor.Acolo este lumea voastra.Nu aici.Nu cu atata rautate,si orgoliul ce nu va lasa sa respirati.
-Nu pot accepta faptul ca el m-a inselat,a facut de doua ori,o va face si a treia oara.Iar eu pe post de amanta,sau a cincea roata la caruta nu vreau sa fiu.Nu voi mai avea incredere in el,decat in momentul in care voi sti ca este sincer.Ulciorul nu merge de mult de ori la apa,Esme.
-Si cand va fi asta?
-Poate dupa 1,2,3,4, ani...sau poate nicioadata.Am trecut prin multe Esme,am vazut ce insemna sa te zbati pentru bunastarea ta,sa te zbati sa o scoti la capat,sa ajungi undeva sus,sa fi admirat,vorbit de bine.M-am ascuns in munca,pentru a scapa de amintirea lui.Si din nou,din cauza lui am renuntat.Il vedeam pretutindeni,dimineata,primul chip in oglinda,era al lui.E greu sa suporti.
-Ai suferit mult,dar poti oprii oricand asta.Nimeni nu opreste asta,decat tu.
-Imi pare rau ca suferi...As vrea sa pot oprii asta,sa pun Stop,dar nu e atat de usor pe cat se zice.
-Poti sa faci mai mult decat sa-ti para rau!casa asta a devenit o epava,familia ce o aveam candva s-a prabusit,tot edificiul,nu mai am nimic din ce-am avut vreodata!ma doare!
Am lasat o lacrima sa-mi scape,Esme mi-a spus cuvinte grele si dureroase,chiar daca nu asta intentiona,pe mine ma doare.Am provocat prea multa durere.Chiar daca as pleca,nu cred ca durerea s-ar curma.As provoca durere parintilor mei,si nu as rezolva nimic.
Infranta,am intrat in casa,fiecare avea treaba lui,Edward nu era.Am urcat sus,am batut la usa,sperand ca Alice sa-mi raspunda...2-3,ciocaniri,cred ca era suficient incat sa auzi.Am intrat fara sa primesc invitatia,am gasit-o pe Alice,cu doua bluze in mana.Arata groaznic.Rimelul i se scursese pe fata.
-Alice?vocea imi era la limita.Lacrimile luptau sa izbugneasca,insa cu grea le-am stapanit.
-Shh...nu vezi?am de facut o alegere importanta.!priveste..bluza aceasta galbena,e frumoasa,decoltata,comoda,iar aceasta albastra,e putin decoltata,nu atat de comoda,si inchisa la culoare,pe care sa o iau?imi plac amandoua...
-Fa ce-ti spune inima..
-Asa faci si tu??
-Nu prea...
-Si atunci?cum imi ceri mie sa fac ,daca nici tu nu esti sigura ca va functiona.
...
Nu am mai spus nimic.Rusinata si infranta pentru a mia oara m-am intors oftand si am plecat.O sa mai fac si o a treia incercare.Sper sa mearga de aceasta data.
Am ciocanit la usa,dar nu am asteptat confirmarea,am intrat.El era intins pe pat,isi tine capul in maini,iar picioarele le avea stranse la piept.Se legana precum un bebelus.Mi se inmuia inima,dar nu trebuia sa parasesc frontul.
M-am pus pe pat langa el si am lasat lacrimilor loc sa ma sece.El observase nelinistea mea...mi-a sters lacrimile si s-a intors la leganat.
-De ce ai gresit?de ce trebuia sa se ajunga pana aici?am spus cu vocea stinsa..M-am intos cu spatele,lasand lacrimilor din nou loc sa ma sece.
-Te rog....Jur ca am platit cu varf si indesat pentru prostia mea..te rog..nu ma face sa ma simt si mai vinovat de atat.
-Nu arati ca fiind chinuit...l-am atacat eu ...ci din contra..ai companie aproape zilnica...pf...cine s-ar plange?
-Doar nu crezi ca...?Doamne!pufneste el...Tanya se tine dupa mine de la gradinita,are o obsesie,e putin prea mult dusa.Nu am ce-i face.Nu pot pune politia pe urmele ei,spunand ca este o obsedata sexual.Astfel incat sa obtin ordin de restrictie pe numele ei.
-Nu,normal ca nu,ai fi foarte trist,nu ar mai avea cine sa te cine sa te mai inclazeasca noaptea?Tragic.
-Chiar nu intelegi?nu e nimic intre noi.Absolut nimic.
-Nu,si eu sunt nebuna.Sau am vedenii mai nou.Sti ceva,nu mai sunt un copil,nu mai mintii.
-Nu te pot face sa intelegi,incapatanarea ta nu are limite,o sa vezi tu mai tarziu,ai sa vezi care vor fi si consecintele.
-Nu vreau sa stiu,vreau....vreau doar sa nu ne mai certam.Daca vrei sa fi cu ea,ai cale libera,dar nu mai vreau ranchiuna.
-Mi-a zambit sceptic,nu prea multumit dar zambetul lui spunea:''decat nimic mai bine si atat''.Am chicotit.
-Mi-a lipsit asta...spune cu dragoste...
-Ce?
-Zambetul tau...frumusetea ta,totul.TU.
-Ma flatezi..vrei sa castigi puncte...il tachinam eu..
-Nu...nu rade!cred ca imi trebuie muulte puncte..
-Nu ai idee...
Am ras,am povestit despre tot ce a facut fiecare in timpul cat am fost despartiti.Pana la urma,toata ranchiuna dintre noi a disparut,am ramas buni prieteni,chiar cei mai buni.Nu amestecam dragostea cu prietenia.
As risca sa pierd o prietenia frumoasa.Nu imi asum acest risc.