Capitolul 27:Casa dulce casa.

RPDV.
In timp ce paseam pe cate o scara .cu atat durerea din piept mi se marea,ma apasa puternic,era o durere ce nu putea fi potolita...
O data urcata in avion stiam ca nu era cale de intoarcere,nu puteam face nimic pentru a oprii ce va urma,stiam ca voi da ochii cu el,dar ce voi face?ce voi spune?voi face fata?oare cum arata?oare...oare are prietena?oare m-a dat uitarii..
De aici,din avion totul se vedea minuscul,ca la microscop,totul era acoperit cu o urma de praf,ce nu as da sa fie si sufletul meu un avion,astfel incat toate celelalte sa fie minuscule.
Un sentiment imi incolteste sufletul ,amintirile mi se derulau in fata ochilor,cat de fericita si de entuziasmata eram atunci,cat de mare era dorinta din pieptul meu,dorinta de al vedea,de-al avea,de-al saruta,de a ne intalnii,de-a privii cerul impreuna,de-a face totul impreuna,dat totul s-a intors importriva noastra,nimic nu e asa cum mi-am imaginat eu,totul nu a fost decat o fantezie de-a mea,era prea frumos ca sa fie adevarat.Nimic din ce-am crezut atunci,nu mai cred acum,sufletul meu a ramas in timp,l-am incuiat cu cel mai puternic lant,iar cheia i-am aruncat-o,acum totul imi e indiferent,nu-mi mai pasa de nimic,nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic,nu ma mai intereseaza absolut nimic.
Am crezut ca daca voi daruii lui toata dragostea mea,inocenta mea,sufletul si eu cu totul o sa fie suficient pentru el,ca nu o sa caute altundeva,insa m-am inselat,eu nu am fost suficienta,nu am fost ce-a vrut el,nu i-am indeplinit toate dorintele,nu am fost la inaltimea lui.
Acum am ajuns sa fiu seaca pe dinauntru ,sa nu semnific nimic,sa fiu doar un cadavru viu,fara pic de viata in el,saa duc o viata monotona,cu aceeasi rutina,sa nu am nimic special,sa nu reprezint ceva special.
O lacrima mi s-a prelins pee obraz,nu am oprit-o,stiam ca va fi ultima,nu vor mai fi lacrimi,s-au scurs toate,sunt pustie,ca o fantana seaca,ca un izvor fara apa,sunt scursa de viata.
Am apasat butonul de Stop,am pus pauza la aceasta melodie a vietii mele,tocmai am aprins culoarea Rosie a semaforului ce indruma sentimentele mele,am spus Nu sufletului meu,refuz sa-i dau drumul,nu voi mai crede in iubire cate zile voi avea,astfel sa nu-mi spuneti mie Raisa Swan.
I-am trimis un mesaj inimii mele,sa inceteze sa mai bata,insa ea nu asculta,nicioadata nu asculta,e prea puternica,nu o pot oprii,insa in ciuda ei,a realizat ca s-a inselat,si pana la urma mi-a dat dreptate,si si-a golit camarutele de toata iubirea ce zacea in ele.
Zborul a durat 3 ore,3 ore in care mi-am golit totul,atat cat si sufletul cat si inima,in care le-am lasat amintirilor loc sa ma sece,stiam ca vor ramane prizoniere in acel avion..
Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport.Ma uitam in jur ,trecuse mult timp,de cand l-am vazut ultima oara.
Pe fata mea nu era schitat nimic,nici macar un zambet,sau un chicot,nici macar tristete nu era,golul din mine,isi sapase groapa,aici erau urmarile.
Cu cat ma apropiam mai mult cu atat inima-mi batea mai tare,oare vrea sa-mi iasa din piept?sincer nu m-ar deranja.
Am cautat-o cu privirea pe Alice,si indata am gasit-o.
Amandoua ne analizam reciproc,ochii mei ii cautam pe-ai ei,ai ei fiind inlacrimati,facuse acel botic de catelus suparat,dupa care stia ca ma topeam.
De nervi mi-am muscat buza de jos,hotarata am lasat bagajul jos,si am alergat spre ea,bratele mele au imbratisat trupul ei atat de fin,o invarteam in aer,imi era dor de tot ce reprezinta Alice.
Amandoua plangeam ca doua fraiere de fericire,,pentru prima oara plangeam de fericire.
-Alice..mi-ai lipsit atat de mult...
-stiu!nimeni nu-mi poate rezista!
-modesta de tine..spun intr-un chicot.
-hai sa te duc acasa.
Am plecat cu masina ei,mergea trasnita atat de tare incat cred ca a lovit si un caine.
-alice!ai 80/h ,mai incet daca nu vrei sa ma iei de la morga.
-nu promit nimic!
-oo minunat!acum ai 75 /h
Am scapat si din asta,cand mi-am vazut nu mi-a venit sa cred,cat s-au schimbat,tatei i se vedeau deja firele albe,iar mama avea deja vestitele riduri.
I-am imbratisat puternic si ne-am asezat comozi.
Inca o tineam pe Alice de mana ,nu vroiam sa-i dau drumul,dorul de ea inca nu mi-a trecut .
-si Andrada?(sora mea) unde este?
-aici sunt!
-nu mi-ai adus nimic ,asa-i?
-ei bine...cum am putut uita!chicotesc eu,dar ...ce zici ..daca tu ,eu si Alice ,am merge la shopping?
-minunat si o sa-mi iei un mp3 ,nu?
-mp3?eu care ma gandeam la un telefon,dar daca tu vrei...
-nu!!de fapt,am mp3,raman la telefon.
Am inceput cu totii sa chicotim,am luat cina,curcan la cuptor cu garnitura de cartofi,preferatii mei.
-Raisa si ce vrei sa facem maine?intreaba Alice.
-nu stiu...
-stii..adica...sti ,tu ..totusi ai putea venii la noi?a sunat mai mult ca o intrebare decat o constatare.
-oh,e complicat..sti,ca daca l-as vedea,nu stiu cum as reactiona,poate i-as scoate ochii,sau poate as fugii,sau as pufnii in plans sau poate nu stiu....
-nu poti fugii pentru totdeauna!
-ai dreptate,dar...nu stiu!
-nu e nevoie,maine vei venii la mine si punct.
Dupa ce Alice a plecat,am urcat la mine in camera,totul ramasese la fel,nici macar un lucru la nelocul lui,pana si aceasi urma de praf era prezenta.
Era ora 21:00,era tarziu,as fi vrut sa o sun pe Tess,insa este cam tarziu,am sa o sun maine.
Mi-am facut un dus si am sarit in pat.Asa de bine era acasa,fara griji.
Cu greu m-a luat somnul,peste tot era prezent chipul lui,ma intrebam ce va zice maine?