Capitolul 27:Casa dulce casa.

RPDV.
In timp ce paseam pe cate o scara .cu atat durerea din piept mi se marea,ma apasa puternic,era o durere ce nu putea fi potolita...
O data urcata in avion stiam ca nu era cale de intoarcere,nu puteam face nimic pentru a oprii ce va urma,stiam ca voi da ochii cu el,dar ce voi face?ce voi spune?voi face fata?oare cum arata?oare...oare are prietena?oare m-a dat uitarii..
De aici,din avion totul se vedea minuscul,ca la microscop,totul era acoperit cu o urma de praf,ce nu as da sa fie si sufletul meu un avion,astfel incat toate celelalte sa fie minuscule.
Un sentiment imi incolteste sufletul ,amintirile mi se derulau in fata ochilor,cat de fericita si de entuziasmata eram atunci,cat de mare era dorinta din pieptul meu,dorinta de al vedea,de-al avea,de-al saruta,de a ne intalnii,de-a privii cerul impreuna,de-a face totul impreuna,dat totul s-a intors importriva noastra,nimic nu e asa cum mi-am imaginat eu,totul nu a fost decat o fantezie de-a mea,era prea frumos ca sa fie adevarat.Nimic din ce-am crezut atunci,nu mai cred acum,sufletul meu a ramas in timp,l-am incuiat cu cel mai puternic lant,iar cheia i-am aruncat-o,acum totul imi e indiferent,nu-mi mai pasa de nimic,nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic,nu ma mai intereseaza absolut nimic.
Am crezut ca daca voi daruii lui toata dragostea mea,inocenta mea,sufletul si eu cu totul o sa fie suficient pentru el,ca nu o sa caute altundeva,insa m-am inselat,eu nu am fost suficienta,nu am fost ce-a vrut el,nu i-am indeplinit toate dorintele,nu am fost la inaltimea lui.
Acum am ajuns sa fiu seaca pe dinauntru ,sa nu semnific nimic,sa fiu doar un cadavru viu,fara pic de viata in el,saa duc o viata monotona,cu aceeasi rutina,sa nu am nimic special,sa nu reprezint ceva special.
O lacrima mi s-a prelins pee obraz,nu am oprit-o,stiam ca va fi ultima,nu vor mai fi lacrimi,s-au scurs toate,sunt pustie,ca o fantana seaca,ca un izvor fara apa,sunt scursa de viata.
Am apasat butonul de Stop,am pus pauza la aceasta melodie a vietii mele,tocmai am aprins culoarea Rosie a semaforului ce indruma sentimentele mele,am spus Nu sufletului meu,refuz sa-i dau drumul,nu voi mai crede in iubire cate zile voi avea,astfel sa nu-mi spuneti mie Raisa Swan.
I-am trimis un mesaj inimii mele,sa inceteze sa mai bata,insa ea nu asculta,nicioadata nu asculta,e prea puternica,nu o pot oprii,insa in ciuda ei,a realizat ca s-a inselat,si pana la urma mi-a dat dreptate,si si-a golit camarutele de toata iubirea ce zacea in ele.
Zborul a durat 3 ore,3 ore in care mi-am golit totul,atat cat si sufletul cat si inima,in care le-am lasat amintirilor loc sa ma sece,stiam ca vor ramane prizoniere in acel avion..
Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport.Ma uitam in jur ,trecuse mult timp,de cand l-am vazut ultima oara.
Pe fata mea nu era schitat nimic,nici macar un zambet,sau un chicot,nici macar tristete nu era,golul din mine,isi sapase groapa,aici erau urmarile.
Cu cat ma apropiam mai mult cu atat inima-mi batea mai tare,oare vrea sa-mi iasa din piept?sincer nu m-ar deranja.
Am cautat-o cu privirea pe Alice,si indata am gasit-o.
Amandoua ne analizam reciproc,ochii mei ii cautam pe-ai ei,ai ei fiind inlacrimati,facuse acel botic de catelus suparat,dupa care stia ca ma topeam.
De nervi mi-am muscat buza de jos,hotarata am lasat bagajul jos,si am alergat spre ea,bratele mele au imbratisat trupul ei atat de fin,o invarteam in aer,imi era dor de tot ce reprezinta Alice.
Amandoua plangeam ca doua fraiere de fericire,,pentru prima oara plangeam de fericire.
-Alice..mi-ai lipsit atat de mult...
-stiu!nimeni nu-mi poate rezista!
-modesta de tine..spun intr-un chicot.
-hai sa te duc acasa.
Am plecat cu masina ei,mergea trasnita atat de tare incat cred ca a lovit si un caine.
-alice!ai 80/h ,mai incet daca nu vrei sa ma iei de la morga.
-nu promit nimic!
-oo minunat!acum ai 75 /h
Am scapat si din asta,cand mi-am vazut nu mi-a venit sa cred,cat s-au schimbat,tatei i se vedeau deja firele albe,iar mama avea deja vestitele riduri.
I-am imbratisat puternic si ne-am asezat comozi.
Inca o tineam pe Alice de mana ,nu vroiam sa-i dau drumul,dorul de ea inca nu mi-a trecut .
-si Andrada?(sora mea) unde este?
-aici sunt!
-nu mi-ai adus nimic ,asa-i?
-ei bine...cum am putut uita!chicotesc eu,dar ...ce zici ..daca tu ,eu si Alice ,am merge la shopping?
-minunat si o sa-mi iei un mp3 ,nu?
-mp3?eu care ma gandeam la un telefon,dar daca tu vrei...
-nu!!de fapt,am mp3,raman la telefon.
Am inceput cu totii sa chicotim,am luat cina,curcan la cuptor cu garnitura de cartofi,preferatii mei.
-Raisa si ce vrei sa facem maine?intreaba Alice.
-nu stiu...
-stii..adica...sti ,tu ..totusi ai putea venii la noi?a sunat mai mult ca o intrebare decat o constatare.
-oh,e complicat..sti,ca daca l-as vedea,nu stiu cum as reactiona,poate i-as scoate ochii,sau poate as fugii,sau as pufnii in plans sau poate nu stiu....
-nu poti fugii pentru totdeauna!
-ai dreptate,dar...nu stiu!
-nu e nevoie,maine vei venii la mine si punct.
Dupa ce Alice a plecat,am urcat la mine in camera,totul ramasese la fel,nici macar un lucru la nelocul lui,pana si aceasi urma de praf era prezenta.
Era ora 21:00,era tarziu,as fi vrut sa o sun pe Tess,insa este cam tarziu,am sa o sun maine.
Mi-am facut un dus si am sarit in pat.Asa de bine era acasa,fara griji.
Cu greu m-a luat somnul,peste tot era prezent chipul lui,ma intrebam ce va zice maine?

Capitolul 26 -Hotararea.

RPDV .
Acum ca eram treaza durerea se mai diminuase insa nu totalmente,mai simteam cum ceva parca imi dadea cu pietricele dupa cap,incepusem sa ma sperii,eu aveam dureri de cap decat foarte rar,nici macar cand m-am despartit de el nu m-a durat,va dati seama ca acel moment a fost cel mai dureros din viata mea.
M-am indopat cu pastile peste pastile insa degeaba,o participa in capul meu le ignora,poate daca ma loveam de ceva ,durerea va disparea..si daca nu?ma contrazicea o voce din capul meu?daca iti va marii doza de durere?ce te vei face?aa? tot acea voce.
Era 12:30 ,nici astazi nu m-am dus la birou,acum ma aflam in fata leptopului si navigam pe net,orice numai sa scap de plictiseala,nu era articol din ziare de pe net in care sa nu fiu pomenita,era o prostie,atat le-a trebuit ziaristilor ca sa ma impuste cu noroi,insa nu le dau importantza pentru mine ei sunt niste gunoie ce trebuie reciclate.
Datorita faptului ca trecuse ceva timp de cand m-am procopsitt cu aceasta durere de cap cred ca era timpul sa-mi vizitez doctorul.Credeti-ma gradul de incantare din vocea mea este foarte ridicat.Urasc doctorii...nu mi-au placut cand eram mica in nicun caz nici acum.Insa ca sa nu dau in altele ma duc si la doctor.
Zis si facut ,m-am imbracat cu o pereche de blugi negre,un tricou ce venea stramt si pe talie,o pereche de adidasi iar parul mi l-am lasat in voie sortii era fara leac.Dupa un drum plin de obstacole cu masina,iata-ma in fata cabinetului,dardaiam din toate punctele,o fetita se uita la mine si incepea sa rada,,in timp ce eu ma strambam la ea..ce nu mai are omul voie sa dardaie??!!
Stiam si simteam oboseala ce ma coplesise in aceste zile,insa am crezut ca este din cauza stresului,a serviciului,nu i-am acordat importantza pana astazi.
Imediat ce mi-a venit randul,am intrat aproape impinsa de asistenta ,nici acum nu faceam deoasebirea dintre un dentist si un medic ..tot doctor e nu?iar eu urasc dentistul..
Dupa doua ore de consultatie ,analize si tomografie ,rezultatul este ca datorita stresului ,oboselii,etc,organismul meu este pe cale de a ceda,am depus prea multa munca mi-am produs caderi emotionale,si am suferit decepti..astea au dus la cedarea organismului.
Sfatul doctorului a fost sa-mi iau o vacanta bine meritata si sa ma relaxez,sa uit de probleme ,de suferinta sa uit de tot.Da de parca tot e atat de simplu pe cat se zice.
Insa nu are rost sa ma incapatanez,daca am sa ignor sfatul doctorului s-ar putea putea sa dau de mai rau,exista riscul sa dau in leucemie sau de vreo tumora pe creier,apoi asta mi-ar mai lipsii sa stau tintuita la pat.
Am iesit zapacita si buimaca din cabinetul doctorului,inca nu-mi venea sa cred pana unde a ajuns incapatanarea mea.Daca nu veneam aici sa lucrez poate nu as fi ajuns la pasul de a ma imbolnavii,daca stateam acasa la mama,unde eram ingrijita nu se ajungea aici.
''Da dar atunci ai fi suferit in tacere,ai fi plans nopti si zile,ai fi fost aproape de el,tot acelasi lucru e'' imi spunea vocea aceea din capul meu.Si poate chiar avea dreptate,cunoscundu-ma pe mine,stiam ca asta aveam sa fac.
Frumos,acum trebuia sa-mi iau vacanta,minunat,dar unde si cu cine?singura nci nu intra in discutie,fetele nu pot merge cu mine sunt in timpul scolii.
Odata ajunsa acasa ,m-am asezat in pat si privrirea mea cerceta cerculetele de pe tavan ,acele puncte mici aproape invizibile..
In cele din urma am luat telefonul si l-am sunat pe Chuck ,trebuia sa-i spun ca nu mai pot continua,am nevoie de relaxare ,era timpul sa-si asume responsabilitati.
Da asa cum am spus l-am sunat,nu a fost surprins cand i-am spus de decizia mea, a spus ca se astepta,ca fac foarte bine ca renunt,a spus ca cineva ca mine ,la varsta mea are nevoie de distractie,de prieteni sa simta ca traieste,si sa nu mai spun ca avea dreptate,pff nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit in oras.
Acum ma aflam pe scaunul de la bucatarie,infulecand ceva.Dupa care mi-am luat pastilele si mi-am amintit ca trebuia sa le anunt pe mama si Alice de starea mea.
-alo?mama?
-da scumpo!ce mai faci?
-nu prea bine!
-de ce?intreaba ea panicata.
-am niste probleme cu stresul,oboseala,si trebuie sa-mi iau o vacanta si nu stiu unde...
-de ce nu vi la noi?
-oo,nu stiu mama,sti si tu..
-scumpo nu ai sa poti fugii la nesfarsit..
-ai dreptate! cred ca maine am sa ajung ...puneti ceva la rece!
-te asteptam!
Nu stiu daca procedez corect,insa deodata un dor nebun puse stapanire peste mine,imi e dor ,foarte dor de prientenii mei,de familia mea, de locul unde am crescut ,imi e dor de El,sa-l vad ,macar de la departare.Sentimentele mele pentru el nu au murit si nici nu vor murii,insa mi-a gresit si asta nu pot ierta,
Acum era timpul sa o anunt si pe nebunatica mea ,trebuia sa stie ,parca o si aud tipand si topaind.
-hey Alice?ce mai faci?
-stau si ma ofliesc !spune ea
-o floare ca tine?cum e posibil?
-de dorul taau!prostut-o!spune si izbugheste in plans.
-ar trebui sa sun mai des..spun eu chicotind..
-e hai las'ca trece .in plus maine vin acasa !
-e hai ce-ti arde de glume !spune ce vroiai sa spui!
-vin acasa !
-nuuuuu!daaaa vii acasa..ieii vine acasa...vine acasa....spunea ea ..sarind in sus de bucurie.
-alice,alice!!spun eu rastit.
-da?
-taci din gura!nu trebuie sa stie nimeni de sosirea mea.
-bine!spune ea lasandu-se pagaubasa.
-nici macar lui Emm?
-daca am spus nimeni..
-bine atunci..
Bun ,dupa ce am terminat cu telefoanele am inceput a impacheta,masina am vrut sa i-o returnez lui Chuck insa a zis ca nu accepta si chesti din astea asa ca am trimis-o deja in Forks,iar apartamentul nu-l voi vinde ,poate voi mai venii in vacantza sau styu eu,am angajat o femeie care sa aiba grija de el,am lasat-o chiar sa si stea aici,nu vreau sa para parasit,l-am cumparat din primul,si al doilea salariu,mi-e foarte drag.Apoi mi-am sunat secretara si i-am spus sa-mi rezerve un bilelt la aeroport si sa mi-l trimita pe sofer.
____________________________
deci..cum vi se pare aa??
daca nu comentati aici,pls macar o parere la chat,sa stiu
si eu asa daca este bun..si ca nu scriu degeaba
kiss:*:*:**:8

Capitolul 25 .Dureri

RPDV
Ahh!am luat ceasul si l-am izbit de prete ,avea o alarma sacaitoare care-mi facea creierii sa o ia razna...nu inteleg de ce naiba l-am setat asa devreme.
Teleghidata am iesit pe usa insa nu fac doi pasi caci o durere sfasietoare de cap si o usoara ameteala pun stapanire pe mine,ma fac un covrig langa usa in timp ce ma tineam strans de cap,parca mai aveam putin si explodam....oare se am ceva?si de la acel ''ceva''sa mi se traga durerea ...oare sa fiu bolnava?..dar..nu..nu inteleg..
Ma uitam cu coada ochiului la usa de la baie ,nu ,nu si astazi imi spuneam,astazi si restul saptamanii imi voi lua liber ,are cine sa ma inlocuiasca.M-am ridicat de pe jos si m-am indreptat spre bucatarie,mi-am facut un ceai si am aprins Tv in cautarea a ceva interesant.
-spuuu!!scuip eu ceaiul ,ahem..pe de asupra m-am si inecat .Ma apropii de Tv crezand ca poate nu am vazut eu bine ,insa nu,nu sunt chiar asa de nebuna,era o jurnalista si proasta pe de asupra nici numele nu mi l-a pronunta calumea ,si vorbea nici mai mult nici mai putin despre persoana mea.
''Domnisoara Rasa..pardona Raisa ,presedinta firmei Bass ii face cu ou si cu otet pe reporterii nostri.Oare ce a cauzat aceasta atitudine a domnisoarei ,oare sarcinile ce le primeste o depasesc?
Asta se numeste jurmalista..ca si femeia de servici spunea mai bine de cat ea,se stie ca am urat intotdeauna jurnalisti pentru ca ei distrug vietile oamenilor,si eu nu am spus decat purul adevar eu m-am dus sa-mi ia un interviu despre firma,nu despre viata mea privata,ei mi-au pus intrebari ce nu se aflau in stoc.
Interviul..Chuck..telefon...spun eu tinadu-ma de cap..trebuia sa-l sun pe Chuck..ah pana la urma tot trebuie sa o fac ..insa cum sa fac sa-i spun..??insa pana atunci ce ziceti de o portie de som?nu mai pot de cap.
EPDV.
Viata mea a devenit banala si nepasatoare,si nu in ultimul rand lipsita de importanta ,chiar nu-mi gasesc rostul,sunt un cadavru viu,nu vreau sa mai fac nimic daca nu o am pe ea langa mine,o vreau langa mine,am nevoie de ea ca si de aer.
Adesea seara stau in pat si privesc fotografia ei,imi lipseste atat de mult,mi-e asa de dor de parfumul ei,de tot ce inseamna ea..sunt un nimic fara ea.Acum singura mea grija este sa ma inchid in camera si sa cant acea melodie care ii placea atat de mult,si sa nu uit sa mentionez ca ma blestem in fiecare secunda de prostia mea.
Insa nu am mai cantat de cateva zile ...deoarece cu asa frati ca ai mei ,du-te omule tot inainte ,stiam ca Raisa tinea legatura cu Alice,mai tot timpul o spionez pe Alice insa nu aud ce spune Raisa,dar ma conformez cu faptul ca ea e bine si-si continua viata.Insa cum spuneam, cu asa frati..care.tot timpul roiesc in jurul meu mai rau ca un cuib de albine ,de parca as avea 5 anisori si le e frica sa nu raneasca micul Ed.
Ca sa fiu sincer pe la scoala nu am dat de ceva timp,la ce bun ,ca sa-i vad mutra Tanyei si asa tentatia de a ma infige in parul ei era destul de mare,si nu eram nici atent fiecare ora imi amintea de ea,cum raspundea,cat de sarguincioasa era..devenisem nul,rareori ma striga proful si de 5 ori pana ii raspundeam eu..zau?poi la ce bun..daca si asa eram pe dinafara.
TV nu-l mai aprinsesem de un secol,nu eram un fan insa cum plictiseala roieste in jurul meu ,am zis sa consum ceva curent ,insa ceva imi atrage atentia o jurnalista ieftina si urata a pronuntat numele de Raisa ...m-am gandit ca poate fi doar o coincidenta dar daca nu?daca stau ca imbecilu si calculez daca e ea sau nu?si pierd ocazia?
Am cascat ochii la maxim si am ciuruit urechile ,si am dat Tv la maxim .Si intr-adevar era ea ,insa totul schimbat,nu mai avea aceasi voce,faptul cum le-a vorbit acelor reporteri imi trimitea semnale ca acum e totul indiferenta,acum e rece si calculata,acum e presedinta,probabil eu sunt ultimul gand din gandurile ei.
Inca din veninul din vocea ei,imi dau seama cum s-a putut schimba in tot acest timp ,cearcanele de sub ochii erau evidente,probabil este foarte obosita,poate si-a dat alta sansa la iubire,desi nu cred,adica nu au trecut decat cateva luni,nu ani.ce dumnezeu? nu, alung acest gand nesuferit din minte .
Era clar nu o voi mai vedea curand insa ceva din interiorul meu contrazice aceste gand.
RPDV.
Daca nici in somn amintirile nu-mi dau pace ce sa mai zic cand sunt constienta.Era un vis ciudat eu si Edward era pe un drum bifurcat ..el striga la mine sa-i iau mana insa durerea si orgoliu din mine ma impiedicau ,vedeam pe chipul lui durerea,tristetea,nepasarea,indiferenta fata de viata,oare sa fie realitate,drumul dintre noi s-a bifurcat si am pornit fiecare pe propiul drum.
Nu cred in vise si nu am sa incep de acum,mi-am bagat capul si mai tare in perna si am apucat telefonul,trebuia sa-l sun pe chuck.