Capitolul 31.Just friends.

RPDV.

Am ramas ,in ciuda vointei mele am ramas.Dar era o urma de tensiune intre noi.Vroiam sa plec,sa dispar,sa ma evapor,dar Alice ma pandea pretutindeni.Chiar nu-mi gaseam locul aici.Simt ca nu mai fac parte din aceasta familie.Ce sa fac eu aici,cand cel care a produs cea mai adanca rana in sufletul meu? se afla la doar cativa metri..care m-a secatuit de toate puterile mele?
Il prindeam cand se uita pe furis la mine.Ochi mei ii capturau pe ai lui.Ii vroiam langa mine,sa fie doar ai mei,dar nu am o masina a dorintelor.Poate as fi fost atat de proasta incat sa-i mai fi dat o sansa,insa dupa scena cu Tanya,decizia mi s-a schimbat radical.La dracu!dorintele mele sunt in doua tabere.Unele din ele vor sa-l iert,celelate sa nu auda de cuvantul IERTARE.Totul e asa un haos.Cand s-a intamplat asta?Cand am lasat sa se ajunga aici?Puteam sa opresc de mult ,si multi erau fericiti astazi.
Eram in gradina,eram singura,priveam incet cum soarele apune,dand incet firele de par ce-mi venea pe fata din cauza vantului. Soarele se acundea mandru dupa copaci.Isi terminase misiunea.Eu nu pot sa ma ascund dupa un zid sau sa intru in pamant sau sa ma fac mica,mica,atat de mica incat si o insecta sa ma fleceasca.
Nu stiu in ce clipa Esme venii langa mine.Dar asta nu-mi placea.
-Esti bine?ma intreba ea.
-Depinde ce intelegi prin Bine..dar sunt atat cat se poate..
-Voi doi,sunteti atat de dificili,va puneti piedici unul altuia ,va produceti durere reciproca,nu va ganditi la cei din jur,credeti ca doar voi suferiti,restul e in armonie,ei bine va inselati amarnic.
-Nu e asa,nu asta imi este intentia...incercam sa simplific situatia,stiu ce incearca Esme sa faca,dar asta nu o sa mearga.Daca mi-a mai ramas ceva in picioare acela este ego-ul meu.
-O produci in mod inconstient,si doare la fel de mult ,spune ea cu vocea franta dar cu o urma de speranta totusi in tonul ei.
-Eu...
- Sti...nu mai sunt vremurile ce au fost...cand eram eu domnisoara,nu exista ce este astazi..iubirea plutea in aer.Eram sinceri,aveam si noi aventuri dar nu ca voi.Daca am intrat intr-o relatie,incercam sa o duc pana la sfarsit,daca vedeam ca nu merge,puneam punct si se termina.Dar ramaneam amici,nimic nu se schimba.
-......
-Stii,el chiar te iubeste!a suferit mult dupa plecarea ta...Of! de ce nu o lasa balta?
-Nu se vede...a gasit alinare.Nu mergea asa,Esme,nu sunt o papusa din plus,sau din plastilina,pe care sa o modelezi dupa bunul plac.Am caracter,si foarte mult orgoliul.
-..Nu manca. continua ea...nu iesea afara din camera,cateodata se imbata si cadea ,acolo ramanea ,daca il gaseam eu sau altcineva era bine,daca nu,acolo ramanea.Nu vorbea cu nimeni,noi pentru el nu existam,eram doar de forma,noptile nu le dormea,doar privea pe geam afara,si-a facut un obicei din asta.Era de nerecunoscut.
-Suna trist, melancolic chiar, dar nu e din vina mea.Nu din cauza mea a devenit asa.Daca ar fi fost cu picioarele pe pamant,totul ar fi avut alt curs acum.Nu s-ar fi ajuns pana aici.Nu-mi cere Esme,sa fac ceva ce nu pot sa fac,pentru ca va iesi ceva urat.
-Nu va mai purtati prosteste!sunteti aproape adulti!dati un exmplu,fiti maturi,vorbiti,rezolvati-va problemele,nu mai faceti ocolisuri,o sa va pierdeti unul pe celalalt.Nu vreau ca fiul meu sa sufere asa cum nu vreau nici ca tu,fiica mea sa suferi.Va iubesc pe amandoi in egala masura,si chiar daca el e fiul meu,stiu ce greseli a comis,dar nici tu nu esti mai prejos.Ati gresit in egala masura,asumati-va raspunderea.Tu te ascunzi dupa faptul ca el a calcat stramb,iar tu bagi pretestul ca vai doamne te-a inselat.Dar cui nu-i se intampla?Mergi inainte.Viata continua.Un viitor va asteapta.De ce tindeti sa stai prinsi intre trecut si prezent.Lasati-le.Treceti in viitor.Acolo este lumea voastra.Nu aici.Nu cu atata rautate,si orgoliul ce nu va lasa sa respirati.
-Nu pot accepta faptul ca el m-a inselat,a facut de doua ori,o va face si a treia oara.Iar eu pe post de amanta,sau a cincea roata la caruta nu vreau sa fiu.Nu voi mai avea incredere in el,decat in momentul in care voi sti ca este sincer.Ulciorul nu merge de mult de ori la apa,Esme.
-Si cand va fi asta?
-Poate dupa 1,2,3,4, ani...sau poate nicioadata.Am trecut prin multe Esme,am vazut ce insemna sa te zbati pentru bunastarea ta,sa te zbati sa o scoti la capat,sa ajungi undeva sus,sa fi admirat,vorbit de bine.M-am ascuns in munca,pentru a scapa de amintirea lui.Si din nou,din cauza lui am renuntat.Il vedeam pretutindeni,dimineata,primul chip in oglinda,era al lui.E greu sa suporti.
-Ai suferit mult,dar poti oprii oricand asta.Nimeni nu opreste asta,decat tu.
-Imi pare rau ca suferi...As vrea sa pot oprii asta,sa pun Stop,dar nu e atat de usor pe cat se zice.
-Poti sa faci mai mult decat sa-ti para rau!casa asta a devenit o epava,familia ce o aveam candva s-a prabusit,tot edificiul,nu mai am nimic din ce-am avut vreodata!ma doare!
Am lasat o lacrima sa-mi scape,Esme mi-a spus cuvinte grele si dureroase,chiar daca nu asta intentiona,pe mine ma doare.Am provocat prea multa durere.Chiar daca as pleca,nu cred ca durerea s-ar curma.As provoca durere parintilor mei,si nu as rezolva nimic.
Infranta,am intrat in casa,fiecare avea treaba lui,Edward nu era.Am urcat sus,am batut la usa,sperand ca Alice sa-mi raspunda...2-3,ciocaniri,cred ca era suficient incat sa auzi.Am intrat fara sa primesc invitatia,am gasit-o pe Alice,cu doua bluze in mana.Arata groaznic.Rimelul i se scursese pe fata.
-Alice?vocea imi era la limita.Lacrimile luptau sa izbugneasca,insa cu grea le-am stapanit.
-Shh...nu vezi?am de facut o alegere importanta.!priveste..bluza aceasta galbena,e frumoasa,decoltata,comoda,iar aceasta albastra,e putin decoltata,nu atat de comoda,si inchisa la culoare,pe care sa o iau?imi plac amandoua...
-Fa ce-ti spune inima..
-Asa faci si tu??
-Nu prea...
-Si atunci?cum imi ceri mie sa fac ,daca nici tu nu esti sigura ca va functiona.
...
Nu am mai spus nimic.Rusinata si infranta pentru a mia oara m-am intors oftand si am plecat.O sa mai fac si o a treia incercare.Sper sa mearga de aceasta data.
Am ciocanit la usa,dar nu am asteptat confirmarea,am intrat.El era intins pe pat,isi tine capul in maini,iar picioarele le avea stranse la piept.Se legana precum un bebelus.Mi se inmuia inima,dar nu trebuia sa parasesc frontul.
M-am pus pe pat langa el si am lasat lacrimilor loc sa ma sece.El observase nelinistea mea...mi-a sters lacrimile si s-a intors la leganat.
-De ce ai gresit?de ce trebuia sa se ajunga pana aici?am spus cu vocea stinsa..M-am intos cu spatele,lasand lacrimilor din nou loc sa ma sece.
-Te rog....Jur ca am platit cu varf si indesat pentru prostia mea..te rog..nu ma face sa ma simt si mai vinovat de atat.
-Nu arati ca fiind chinuit...l-am atacat eu ...ci din contra..ai companie aproape zilnica...pf...cine s-ar plange?
-Doar nu crezi ca...?Doamne!pufneste el...Tanya se tine dupa mine de la gradinita,are o obsesie,e putin prea mult dusa.Nu am ce-i face.Nu pot pune politia pe urmele ei,spunand ca este o obsedata sexual.Astfel incat sa obtin ordin de restrictie pe numele ei.
-Nu,normal ca nu,ai fi foarte trist,nu ar mai avea cine sa te cine sa te mai inclazeasca noaptea?Tragic.
-Chiar nu intelegi?nu e nimic intre noi.Absolut nimic.
-Nu,si eu sunt nebuna.Sau am vedenii mai nou.Sti ceva,nu mai sunt un copil,nu mai mintii.
-Nu te pot face sa intelegi,incapatanarea ta nu are limite,o sa vezi tu mai tarziu,ai sa vezi care vor fi si consecintele.
-Nu vreau sa stiu,vreau....vreau doar sa nu ne mai certam.Daca vrei sa fi cu ea,ai cale libera,dar nu mai vreau ranchiuna.
-Mi-a zambit sceptic,nu prea multumit dar zambetul lui spunea:''decat nimic mai bine si atat''.Am chicotit.
-Mi-a lipsit asta...spune cu dragoste...
-Ce?
-Zambetul tau...frumusetea ta,totul.TU.
-Ma flatezi..vrei sa castigi puncte...il tachinam eu..
-Nu...nu rade!cred ca imi trebuie muulte puncte..
-Nu ai idee...
Am ras,am povestit despre tot ce a facut fiecare in timpul cat am fost despartiti.Pana la urma,toata ranchiuna dintre noi a disparut,am ramas buni prieteni,chiar cei mai buni.Nu amestecam dragostea cu prietenia.
As risca sa pierd o prietenia frumoasa.Nu imi asum acest risc.

Capitolul 30:Ipocrizie

Ipocrizie.
RPDV.
Mi-am asezat capul pe perna si am asteptat cateva minute,sperand si rugandu-ma sa adoarma.I-am aruncat o privire,eram convinsa ca adormise.M-am ridicat in sezut si am dat sa plec insa el ma cuprinsa de umar.
-unde crezi ca pleci?
-am dormit suficient!tu ai mai mare nevoie ca mine.
-ai dormit 5 minute,ti se pare suficient?
-destul de mult sunt 300 de secunde!
-vrei sa pleci ,nu-i asa?nu somnul e de vina ci eu...
-mai mai,cineva e foarte sincer.!
-viata m-a invatat sa fiu asa..spune cu vocea stinsa.
Nu am mai zis nimic,mi-a inchis gura cu aceste cuvinte.Eu doar pentru un moment uitasem totul,uitasem greselile lui,practic nu se intamplase nimic.Insa iata,asa e ,viata ne invata sa fim sinceri,si eu cu sinceritate spun ca nu am dat uitarii totul,si nici nu pot sa fiu.
Tristetea mi-a invaluit chipipul,venisem aici pentru ca eram ingrijorata,stiu ca sentimentele mele pentru el nu s-au stins,dar nici atat de aprinse nu mai sunt,el mi-a gresit si nu de o data ci de mai multe ori.Ma doare,ma doare tare rau.
Am plecat capul,oftand,am dat sa plec insa un zgomot teribil se auzi,o bubuitura puternica,m-am intors si el tinea de piciorul unei veioze,ce-o lovea de perete.
-ce-ai ma?
-nervi!suparari!
-si cu ce e vinovata veioza??!!!
-e veioza mea,daca vreau sa dau cu ea de perete am sa dau,daca vreau sa o arunc de la balcon,am s-o fac si pe asta,probleme?
-sa stii ca da!cine te crezi?parintii tai muncesc pentru a-ti pune la dispozitie tie toate mofturile si tu ce faci?le trantesti de pereti?esti un iresponsabil,traiesti pe spinarea parintilor tai,nu esti in stare sa faci ceva de capul tau,chiar crezi ca asta o sa functioneze pentru mult timp?ei bine sa sti ca te inseli,nu mai esti in fasa,nu mai esti un tanc de 10 ani,care sa-ti iei pachetul,ghiozdanul si sa o tulesti pe usa afara.Ai 18 iar maine vei avea 20 de ani,poimaine te vei insura,vei face copii..cu ce ii vei intretine?nu ti-ar fi rusine sa te duci la ai tai si sa le ceri banii ca sa platesti factura de la curent?sau apa?sau..painea familieii tale?chiar nu vrei sa ai ceva al tau?de care sa te bucuri numaai tu?sa nu te umilesti in fata cuiva,sa fi pe cont propiu.Tu nu sti ce inseamna sa suferi ca maine nu vei avea ce pune pe masa,ca maine propiul tau copil iti cere bani de un corn,iar tu nu ii dai pentru ca nu ai,motivul?nu ai fost in stare sa realizezi ceva in viata ta.Cunosc persoane de acest gen,si crede-ma nu e ca nu vor,ci din contra ar vrea dar nu au,in schimb tu,ai totul,dar in acelasi timp nimic.Esti mai sarac decat un amarat ce o duce de pe-o zi pe alta.Mai implinit este cel care vine de la servici,dupa o zi,pe care a muncit-o pe branci,dar gaseste acasa o familie ce-l asteapta,o bucata de paine pe masa.Asta inseamna sa fi fericit.Nu masini,fete,bani,astea sunt mofturi.Astea se vor duce,si va ramane un gol pe care nu-l vei sti de unde vine,te vei intreba ce-i cu el.
M-a enervat,nu suport cand se comporta asa,stiu ca el poate mai mult,nu este o persoana pline de fite,dar tare ma tem ca incepe a devenii una.Devine acel adolescent mofturos,caruia nu-i trebuie sa greseste,urasc acest gen,iar eu nu vreau asa ceva pe langa mine.Vreau pe cineva cu care sa fiu in stare sa realizez ceva,nu eu sa merg la servici iar el sa stea tolonit pe canapea ,cu punga de popcorn in mana si urmarind meciul de football.
-Edward?sopteste Alice,deschizand usa ...ai un musafir..
-cine e?intreaba frustrat.
-e....ei bine...e Tanya..
Am simtit un ghimpe in inima,deci nu au rupt legaturile,se pare ca am avut dreptate.Imi simteam ochii inlacrimati ,dar trebuia sa fiu tare,daca asa e sa fie poi atunci sa fie asa.
Am ras,mi-am dat ochii peste cap,am scos telefonul si am format un numaar,era el al lui Tess..
-mm..eu ies putin..am un telefon de dat.
A sunat de doua ori iar la cel de-al treilea cineva a prins firul.
-alo?Tess la telefon.
-buna,Tess..sunt eu...
-o doamne,de cand nu am mai vorbit?
-de mult oricum..
-ce zici ,ce mai faci?
-fac foarte bine,sti tu,Chuck.am renuntat,am cateva probleme de sanatate,dar nu te ingrijora,nu e ceva grav,si am venit la ai mei,acum sunt la familia Cullen.
-oo..te-ai impacat cu...?
-nu,si nici nu cred..
-de ce?sti tu vorba aia cu a doua sansa...
-e un proverb tampesc,si a avut o a doua sansa,Tess,las-o balta,ma sti decid ceva si nu dau inapoi,mai ales in situatia asta.
-si cu Nate cum merge?
-foarte bine,in august facem nunta!!
-oooo...si sunt si eu pe acolo pe lista?
-normal...
-bine Raisa,ma bucur enorm faptul ca ai mai dat si tu un semn de viata,acum trebuie sa plec,ma cauta Nate,dar mai vorbim diseara,sun eu atunci.
-ok te poop.
A inchis.Ma bucur mult pentru ea,are parte de tot.Din nou am oftat,am coborat scarile si m-am dus in gradina.
M-am asezat la masa,ignorand persoana de langa Emmett,era Tanya,dar sincer,sunt mult superioara ei,asa ca nu o bag in seama.
Vorbeam cu Rosalie,devenisem bune prietene,ea era cu Emmett,formau perechea perfecta.Cand o voce pitigaiata ma intrerupsa.
-deci..cei cu tine pe-aici?ai venit sa cuceresti teren?
Am ras,ea chiar ma credea o mahalagioaica,credea ca am sa ma implic in aceasta batalie cum o numeste ea,macar daca ar merita.
-poi depinde la ce te referi..teren am destul..nu cred ca-mi mai trebuie...Emmett chicotea deja.
-nu o face pe proasta!sti la ce ma refer.
-nu o fac,si normal ca stiu la ce referi,nu esti prima care ma intreaba,dar si daca ar fi asa,cu ce te-ar deranja pe tine?
-poi sa sti ca Edward este doar al meu!
-despre Edward era vorba?huh,pot rasufla usurata,oo draga,stai calma,dupa noaptea care am petrecut-o impreuna,mi-am luat ce aveam nevoie,poti sa iei tu restul,nu-mi mai trebuie.
-vrei sa spui ca ai petrecut o noapte cu Edward?
-chiar tu ai spus-o!
-cum l-ai sedus?
-nu ca ar fi fost nevoie,dar am procedat la fel ca tine!ia zi cum ti se pare?sa-l intrebam care dintre noi a fost mai buna?care crezi ca ar fi raspunsul lui?
-te omor!
-incearca.!
S-a ridicat in picioare si a ridicat mana la mine,nu am crezut ca ar fi capabila sa-mi plesneasca una,pana cand am simtit durerea,si cum ceva imi pulsa.Nu am indraznit sa pipai,pentru ca mi-am luat avant si i-am tras doua palme de-am pus-o la pamant.
-asculta aici,ratato!!!eu nu ma cert cu tine,pentru un ratat ca si tine,sti ce?va meritati reciproc,incep sa cred ca sunteti facuti unul pentru altul,2)oricat de curva aai fi tu,nu-ti permit sa dai in mine.
-am plecat!cand m-am intors,el statea in spatele meu,privea pamantul ,sa fie rusinat?ar fi cazul,dar nu cred ca stie ce e aia rusine.
-Nu!tipa Alice,ea va pleca.
-de ce eu?
-pentru ca asa zic eu!se rasti Alice,din cate stiu ,eu locuiesc aici,nu tu,asa ca muta-ti cuibul.
-sa hotarasca Edward!spune Tanya.
-Alice.eu ...
Edward ii arunca o privire cu subainteles,iar ea a priceput mesajul ,luandu-si geanta si inaintand spre iesire.
-Deci ce facem in continuare?!!spune Alice.
---------------------------------------------------
Gata si acest capitol,cum vi s-a parut??

vor mai urma cateva si spun The End.

Nu stiu nici eu Deznodamantul.

Depinde de ei.

Va pop:*:*:*:**:

Capitolul 29.Incertitudine

RPDV.
Incertitudine.
Eram prinsa intr-un joc,pe care nu am crezut ca am sa-l pot duce la final,nici nu am crezut ca voi putea sa trec de primul nivel vreodata.E atat de obositor sa alergi dupa ceva,dar el sa fuga si mai tare si sa ramai in urma.Cam asa ma simt eu acum,parca cineva ma fugareste,eu fug,el nu ma prinde,apoi eu il alerg,eu nu il prind,e un cerc atat de vicios.
Dragostea ma alearga mai tare ca la un maraton,dar eu sunt olimpica.Eu alerg si ea nu ma prinde.Incerc sa prind din zbor un sentiment,ceva,insa el se inalta tot mai sus,iar eu raman in urma.
Asa se intampla si acum,a plecat,intr-o secunda s-a spulberat,nu stiu unde a plecat,dar aveam un sentiment nu tocmai placut.Presimteam ceva,ceva ce nu am mai simtit.Insa in ultima perioada am fost atat de abatuta incat ma incred ca debitez eu.
Oftand,m-am intors la masa,unde Esme,imi permit sa-i spun pe nume.Desi nu prea ma simt bine..dar ea a insistat.Gratarul era gata.Carnaciorii si micii amplificau pofta mea de mancare.
Alice a aranjat scaunele erau 6,Emmett inca de cand a simtit mirosul si-a facut prezenta.Si-a calculat si portia.Nu inteleg unde poate baga atata,parca si il vad la 45 de ani cu un burdihan,va venii vremea mea, sa stam la ceai si sa fac baza de el.
Sorbeam cu atat pofta sucul ,de parca nu mai vazusem.Dar imi era foarte sete.Gatul imi era uscat.Probabil de la caldura.Era pentru prima data de cand am venit in Forks,si soarele a stralucit cu atata putere.
Am asteptat ca toti sa se aseze la masa.Era ciudat ,el nu coborose,la urma urmei ,si el facea parte din aceasta familie.Eu eram doar un oaspete.Vroiam sa fie si el aici,la masa.Nu doream sa fie lasat pe din afara.Nu trebuie sa amestecam probleme personale cu cele de zi cu zi.Ciudat,am inceput a vorbii coerent.Unde sa notez?
Toti eram asezati la masa,doar Edward lipsea.Ma indigna teribil acest lucru.
Invarteam micul in farfurie,gandurile mele erau plecate,vroiam sa stiu ca este in siguranta.Nu stiu de ce un sentiment de vinovatie ma pandea.Il vroiam aici si acum.Vroiam sa-l stiu in siguranta.
-Alice..sparg linisitea...el de ce nu e aici?Ochii deja palpaiau,lacrimile vroiau sa le dau drumul..
-mmm...spune ea inghitind...sti..nu stiu..
-Emmett?tu sti..
-mhm....spune bagand ce-l de-a doilea carnat in gura...l-am vazut cu o sticla in mana.
-o sticla?spun ridicand o spranceana..
-de ce era?
-nu stiu exact,eram pe picior de plecare.
-nu mi se pare bine,ca el sa fie inchis si noi sa petrecem .
-asa e,ai dreptate,ma duc la el,ofta Esme.
-nu,nu te deranja,eu am provocat asta si tot eu am sa o rezolv....
M-am ridicat aproape tremurand de pe scaun,mi-e putin frica ce e drept.Dar,vreau sa-l vad.
-sa nu intarziati....!!!se amuza Emmett..
-Emmett!!spune Esme plesnindu-i o palma dupa cap..
-cee?pentru ce a fost asta?
Nu am mai stat sa ascult la Emmett,ma indigna si mai mult.
Am ocolit putin,facandu--mi intr-un final curaj si am intrat in casa.Ochii ma dureau,era atat de intuneric,toata jaluzelele erau trase,era un aer sumbru.Mi-e era teama.Nu ca as fi putut patii ceva,imi era teama de ..tot.
Am urcat scarile privind in jos,pana la al treilea etaj mai aveam.Insa trageam cat de mult puteam de timp.
Ma aflam in fata usii lui,nu aveam amintiri.Le-am lasat in acel avion.Dar am uitat sa las si sentimentele.Prost moment.
Am apucat cleanta,imbarbatandu-ma cu curaj.Am impins,insa ceva o bloca.Am crapat-o suficient incat sa-l vad pe el blocand-o.Era pe jos,cu spatele sprijinit de usa.Ori dormea,ceea ce era cam prea ciudat,ori era beat.
Edward?am strigat insa nu raspundea.Panicandu-ma m-am impins cu putere in usa.Astfel incat aproape am scos-o din balamale.Dar reusisem, ma aflam in camera.
-auuu !!se auzi un geamat.
Macar stiam ca este bine,ma gandeam ,chicotind putin.
-cine drac....dar cand ma privi,nu-si mai termina propozitia.Ochii lui dusi in fundul capului,dar care erau inlacrimati,cuta dintre sprancene.Era el,doar putin mahmur sau poate ceva mai mult.
M-a durut sufletul sa-l vad in situatia asta.Isi ferea privirea de a mea,de parca ii era rusine,jena,se simtea vinovat asta era,nu ca nu ar fi.Dar desi mi-a facut ce mi-a facut,nicioadata nu i-am dorit raul,mereu i-am dorit sa fie fericit,i-am lasat cale libera sa aleaga.Si el a ales.
-Edward...soptesc...dar el nu raspundea..privea undeva,doar el stie...
Vazand ca nu-mi raspunde,cu un deget i-am apucat barbia,si l-am facut sa se uite in ochii mei.Plangea,el chiar plangea.
-la dracu!sopteste,s-a dus si barbatia mea...mai ramane doar sa fac pe mine...
Am chicotit,ma induiosau cuvintele lui,oare de ce plangea?
-haide sa te punem in pat.
L-am luat de maini si l-am sprijit de mine.Era mai greu cu mine,asta facea ca si eu sa par beata.
-incet ...ca ametesc!!
-hahah,tot amuzant ai ramas!Imi zambi smechereste,si se tranti pe pat,tragandu-ma pe mine deasupra lui.Foarte nostim,si acum cum scap?
Mainile lui imbratisau spatele meu ,si am un vag sentiment ca nu-mi va da drumul.L-am impins mai in spate.
-dormi!ii poruncesc eu...
-canta-mi!imita el porunca mea.
-sti ca nu am voce!
-sti ca nici eu nu vreau sa dorm!
-of,ce ma fac eu cu tine..
-sunt un idiot!
-esti!
-cretin.
-afirmativ
-prost!
-categoric!
-sunt un bou indragostit!
Ei,aici nu am stiut ce sa-i mai spun,era indragostit dar de cine?cine e ea?
-normal..soptesc,,,fara vlaga...
-sunt indragostit irevocabil si neconditionat de cea mai frumoasa si mai desteapta si mai dulce fata din intreg universul.
Sa spun pe-a dreapta sufletelul meu se micise de tot,''indragostit neconditionat si irevocabil'',acum e si filozof,mie nicioadata nu mi-a spus asa,daca imi soptea un ''te iubesc'' era bine.
-si cine e?soptesc rastit,negandid ceea ce am spus..
-esti curioasa?
-nuuu.....
-atunci?
-doar vreau sa stiu...
-mi-e somn...
-culca-te!
-cu tine.!
-ba nu,singur.
-dar eu vreau cu tine!
-sa dormi cu mine?
-nu!chicoteste,sa ma culc cu tine!
-esti un porc!
-stiu!spune razand.
-esti beat!
-mahmur!e altceva.
-ai adomit?
-nu...
-vrei o baie...
-nu...
-un ceai?apa?lamaie?
-nu....u...
-dar ce vrei tu?
-sa dorm....
-poi cine te tine?
-tu....
-atunci plec!
-nu...
-nici asta nu vrei,asa-i ?
-nu...
-dormi cu mine!
-dar nu vrei mai bine sa coborom,faci un dus,si apoi mergem in gradina?!
-faci dus cu mine?
-nu!
-atunci nici eu nu cobor.!
-fie!ma exasperezi!dorm cu tine !daca asa o sa-ti taca gura aia o data!
-de asta te iubesc!
-------------------------
Hello:*:**:

ca sa-mi rascumpra timpul pierdut l-am postat mai devreme,si l-am facut si mai lung..:D:DD::D:D:D

sper sa va placa..

sper...

kiss:**::*::*

Halucinatii??

Rpdv.
Mirosul de bacon si de oua prajite m-au facut practic sa ma ridic din pat.Chiar daca as mai fi vrut cu disparare sa ma lege cineva de pat ,nu se putea.Astazi va trebui sa infrunt ceea ce ma tem cel mai tare.Privirea lui,refuzul lui,...Dar daca el gandeste exact ca si mine,daca e posibil totusi sa mai simta ceva si pentru mine?sa nu ma fi uitat in totalitate.Sa mai fiu intr-un colt al amintirilor lui...cat mai indepartat dar sa fie si ala.Acestea nu sunt decat niste simple presupuneri,adevarul este acela din fata ochilor mei.Acel adevar pe care il refuz cu inversunare.Ma comport mai rau ca un adolescent de 14 ani,nu am vrut sa cred ca dragostea nu este decat un capriciu,si am pierdut.
M-am lovit de usa de la baie,cred ca mergeam si ma gandeam in acelasi timp.Nu face nimic,cu ocazia aceasta m-am trezit cu adevarat.Dupa un dus de care am tras cat de tare am putut,m-am imbracat cu o pereche de jeanshi albi ,josi pe talie,in sus un tricou in culorile curcubeului,putin prea mult decoltat.
Cand stropul de parfum mi-a atins pielea si am inhalat mirosul de frezii m-am simtit ca noua.De odata un sentiment de stapanire pusese stapanire pe mine.Eram dintr-o data,gata sa infrunt tot ce ma asteapta..carui fapt se datoreaza aceasta?
Plina de viata,si cu un zambet ce nici cel mai bogat om de pe planeta nu l-ar putea cumpara,am coborat la iubitul meu mic dejun.Am macat pentru toata ziua,Andrada era si ea la masa foarte tacuta,ceea ce era o minune,de cand o stiu eu,si e de ceva vreme,nu-i sta in fire sa stea atat de potolita.Ceva nu e Ok.
-Andrada?esti Ok?
-mda...de ce nu as fi?
-poi sti..nu-ti sta in fire sa nu comentezi tu la ceva,fie ori sunt ouale prea reci,sau prea prajite,ori nu e sucul prea dulce....si pot continua..
-ti se pare...
-daca zici tu...Acum trebuie sa plec.
-unde?sare ea cam curioasa..
-la moll cu Alice,astazi a ramas ca am sa fac cumparaturi cu ea.
-mama,te rog vino putin..am strigat .
-sii...pe mine nu ma iei?
-poi...daca vrei sa vi e in regula..
-super..ma duc sa ma imbrac.
-du-te.
-da iubita ce e?
-auzi mama,ce iti voi spune acum e tottal negociabil,poti sa ma scoti pe usa afara daca vrei dar pozitia nu mi-o voi schimba ai inteles?
-dar ce e atat de grav in cat sa de dau afara?
-renovari!
-ohh nuu!!nu vei schimba nimic...imi place totul exact cum este acum..fara..modificari,fara!
-mai vedem noi!i-am dat un sarut pe obraz si am iesit afara.
Alice sosise deja ,am urcat in masina ,am plecat toate trei ca o furtuna spre moll.
-Andrada...uite cum facem tu esti mai mica,raioanele sunt puse pe varste ,,du-te si cautati ce vrei,nu-ti refuza nimic,nu conteaza pretul,ia-ti ce vrei si ne intalnim la casa ,ok?
-nici ca se putea mai bine!
-deci Alice de unde incepem/?///Alice?
-oh,scuze nu eram atenta...
Ce era cu ea?de obicei ,era mai dinamica,se intampla ceva,ceva ce pariez ca voi afla curand..
-vreau pantalonii acestia,dar nu,nhea..nu merge cu bluza si nici cu sandalele,vreau ceva auriu,si de asemenea acest accesoriu,prea colorat.Nici gand!
-asta e Alice pe care o stiu eu!
-stiu asta sunt eu !acum hai ! ma asteapta atatea de facut.
-mi-e mi spuuuuuiii!!
Am cumparat cam totul,mai aveam inca ceva...vestimentatia pentru vizita mea la familia Cullen...
-Alice....!!ma plangeam eu..chiar nu ma pot decide...sa fie alb,sau crem....galben sau verde....pff...
-hmm...eu zic acea alba si legata cu o curea gri deasupra taliei,si cu acele sandale gri,plus acest colier esti mirificca.
-mersi ,Alice!
-auzi,ce telefon ziceai ca ii iei Andradei?
-m-am razgandit!
-ce nu-i mai iei?
-ba da..spun chicotind...doar ca am sa-i iau un leptop..stiu..am si eu unul,insa,eu am proiecte la care inca lucrez,nu am timp.
Am mers cu Alice,la un magazin si i-am luat un leptop.
Andrada mai avea putin si ma lasa fara timpane,cand l-a vazut.Ma bucur ca am putut sa-i implinesc un vis.
Urmatoare mea oprire a fost la un magazin de mobila.Poate sa zica mama ce-o vrea dar cand o sa ma vada cu ele cumparate nu o sa mai aiba ce sa zica.
Am cumparat un coltar pentru a inlocui,canapea prafuita si deja gaurita cu una noua si de culoare maro,am mai luat doua dormitoare,unul pentru Andrada,cu nuante de verde ,iar celalalt pentru mine,ceva mai simplu dar rafinat.
Cand am ajuns acasa cu ele,a trebuit sa o tin pe mama sa nu lesina.A incetat sa mai comenteze,cand a vazut cum arata cea noua in locul celei vechi.
Era timpul.Era ora 14:30.Trebuia sa plec.Aveam niste emotii.De parca trenul urma sa ma calce.De parca acum as urma sa dau exmenul vietii mele.
Ahh emotiile astea de-as putea sa le calc in piciore.De ce nu e totul numai roz.La dracu cu viata asta!!
EPDV.
Aceleasi zile,aceleasi abateri,acelasi scrum de tigara.De acum,in asta ma ingropam.In tigari si lacrimi.Ma doare sufletul ,nu doresc nici celui mai aprig dusman al meu,durere ca aceasta.Alice,de ieri era foarte agitata,si foarte fericita,De fiecare data cand era in preajma mea,incepea sa cante si sa danseze.La inceput nu am luat-o in calcul,am crezut ca o fi vre-o zi de-a ei,insa boala ei s-a agravat.Astazi a fost plecata aproape toata ziua.Nu a spus nimanui unde pleaca si nici ce vrea sa faca.
A spus doar ca o sa avem un oaspete astazi la pranz,dar nu a pomenit numele lui sau ei.Nici nu ma interesa.Tot ce vroiam era sa stau in camera mea.
-Edward?nu cobori?ma intreba Alice.
-la ce rost?mai bine sa raman aici..
-Ed...nu mai vreau sa te vad asa,mi se rupe sufletul,te rog,fa-o pentru mine,coboara.E doar un oaspete special.
-nu stiu..poate.
Am facut un dus,un motor de masina s-a auzit ,cu siguranta acesta era oaspetele.Inca nu eram sigur daca sa cobor sau nu,insa pentru tot ce-a facut Alice pentru mine,macar cu atat sa o ajut si eu.
Aruncand o ultima privire in oglinda,care reflecat de fiecare data prostia mea,am deschis usa si am coborat scarile.
Nu era nimeni in salon,deci presupun ca erau in gradina.Mama zambea si era atat de fericita,Emmett imbratisa si invartea pe cineva ,o fata,cred,in cat saraca cred ca o sa vomite.
Cu capul plecat,m-am apropiat,insa chipul mi-a ramas blocat pe privirea ei.E imposibil.Nu ! E clar o iau razna!Am halucinatii!Iubirea mea pentru ea ma face sa o confund pe aceasta fata cu ea.Seama atat de bine,doar ca acum,pare cu totul alta.In ochii ei se vedea nedumerirea,tristea,lacrimi,durere.
Era numai vina mea.Eu am facut-o sa sufere.
RPDV.
Era el,privirea mi-a ramas imarmuita pe chipul lui.Si el facea la fel ca mine.Nu descifram nimic in ochii lui.Nu stiam ce sa fac.
Chiar nu cred ca am rezolvat ceva venind aici.
Alice mi-a aruncat o privire,ceea ce ma facut sa dau inapoi de la ceea ce-mi propusesem.
Socul a disparut.!el disparuse.Acum era!acum nu mai e!dar unde a disparut?
----------------------------------------------------------
hey:**:*:
scz de intarziere..
chiar nu am avut cum sa postez..

poate asta nu o scuza,dar e singura pe care o am..

o rugaminte,daca nu cer prea mult,pentru sufletelul meu,asa,daca nu merge sa comentati,styu
e mai greu sunt mai multi pasi de urmat,etc...macar la chat sa spuneti o parere...care ar fi ea..
kiss:**:*:*::*:*

Capitolul 27:Casa dulce casa.

RPDV.
In timp ce paseam pe cate o scara .cu atat durerea din piept mi se marea,ma apasa puternic,era o durere ce nu putea fi potolita...
O data urcata in avion stiam ca nu era cale de intoarcere,nu puteam face nimic pentru a oprii ce va urma,stiam ca voi da ochii cu el,dar ce voi face?ce voi spune?voi face fata?oare cum arata?oare...oare are prietena?oare m-a dat uitarii..
De aici,din avion totul se vedea minuscul,ca la microscop,totul era acoperit cu o urma de praf,ce nu as da sa fie si sufletul meu un avion,astfel incat toate celelalte sa fie minuscule.
Un sentiment imi incolteste sufletul ,amintirile mi se derulau in fata ochilor,cat de fericita si de entuziasmata eram atunci,cat de mare era dorinta din pieptul meu,dorinta de al vedea,de-al avea,de-al saruta,de a ne intalnii,de-a privii cerul impreuna,de-a face totul impreuna,dat totul s-a intors importriva noastra,nimic nu e asa cum mi-am imaginat eu,totul nu a fost decat o fantezie de-a mea,era prea frumos ca sa fie adevarat.Nimic din ce-am crezut atunci,nu mai cred acum,sufletul meu a ramas in timp,l-am incuiat cu cel mai puternic lant,iar cheia i-am aruncat-o,acum totul imi e indiferent,nu-mi mai pasa de nimic,nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic,nu ma mai intereseaza absolut nimic.
Am crezut ca daca voi daruii lui toata dragostea mea,inocenta mea,sufletul si eu cu totul o sa fie suficient pentru el,ca nu o sa caute altundeva,insa m-am inselat,eu nu am fost suficienta,nu am fost ce-a vrut el,nu i-am indeplinit toate dorintele,nu am fost la inaltimea lui.
Acum am ajuns sa fiu seaca pe dinauntru ,sa nu semnific nimic,sa fiu doar un cadavru viu,fara pic de viata in el,saa duc o viata monotona,cu aceeasi rutina,sa nu am nimic special,sa nu reprezint ceva special.
O lacrima mi s-a prelins pee obraz,nu am oprit-o,stiam ca va fi ultima,nu vor mai fi lacrimi,s-au scurs toate,sunt pustie,ca o fantana seaca,ca un izvor fara apa,sunt scursa de viata.
Am apasat butonul de Stop,am pus pauza la aceasta melodie a vietii mele,tocmai am aprins culoarea Rosie a semaforului ce indruma sentimentele mele,am spus Nu sufletului meu,refuz sa-i dau drumul,nu voi mai crede in iubire cate zile voi avea,astfel sa nu-mi spuneti mie Raisa Swan.
I-am trimis un mesaj inimii mele,sa inceteze sa mai bata,insa ea nu asculta,nicioadata nu asculta,e prea puternica,nu o pot oprii,insa in ciuda ei,a realizat ca s-a inselat,si pana la urma mi-a dat dreptate,si si-a golit camarutele de toata iubirea ce zacea in ele.
Zborul a durat 3 ore,3 ore in care mi-am golit totul,atat cat si sufletul cat si inima,in care le-am lasat amintirilor loc sa ma sece,stiam ca vor ramane prizoniere in acel avion..
Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport.Ma uitam in jur ,trecuse mult timp,de cand l-am vazut ultima oara.
Pe fata mea nu era schitat nimic,nici macar un zambet,sau un chicot,nici macar tristete nu era,golul din mine,isi sapase groapa,aici erau urmarile.
Cu cat ma apropiam mai mult cu atat inima-mi batea mai tare,oare vrea sa-mi iasa din piept?sincer nu m-ar deranja.
Am cautat-o cu privirea pe Alice,si indata am gasit-o.
Amandoua ne analizam reciproc,ochii mei ii cautam pe-ai ei,ai ei fiind inlacrimati,facuse acel botic de catelus suparat,dupa care stia ca ma topeam.
De nervi mi-am muscat buza de jos,hotarata am lasat bagajul jos,si am alergat spre ea,bratele mele au imbratisat trupul ei atat de fin,o invarteam in aer,imi era dor de tot ce reprezinta Alice.
Amandoua plangeam ca doua fraiere de fericire,,pentru prima oara plangeam de fericire.
-Alice..mi-ai lipsit atat de mult...
-stiu!nimeni nu-mi poate rezista!
-modesta de tine..spun intr-un chicot.
-hai sa te duc acasa.
Am plecat cu masina ei,mergea trasnita atat de tare incat cred ca a lovit si un caine.
-alice!ai 80/h ,mai incet daca nu vrei sa ma iei de la morga.
-nu promit nimic!
-oo minunat!acum ai 75 /h
Am scapat si din asta,cand mi-am vazut nu mi-a venit sa cred,cat s-au schimbat,tatei i se vedeau deja firele albe,iar mama avea deja vestitele riduri.
I-am imbratisat puternic si ne-am asezat comozi.
Inca o tineam pe Alice de mana ,nu vroiam sa-i dau drumul,dorul de ea inca nu mi-a trecut .
-si Andrada?(sora mea) unde este?
-aici sunt!
-nu mi-ai adus nimic ,asa-i?
-ei bine...cum am putut uita!chicotesc eu,dar ...ce zici ..daca tu ,eu si Alice ,am merge la shopping?
-minunat si o sa-mi iei un mp3 ,nu?
-mp3?eu care ma gandeam la un telefon,dar daca tu vrei...
-nu!!de fapt,am mp3,raman la telefon.
Am inceput cu totii sa chicotim,am luat cina,curcan la cuptor cu garnitura de cartofi,preferatii mei.
-Raisa si ce vrei sa facem maine?intreaba Alice.
-nu stiu...
-stii..adica...sti ,tu ..totusi ai putea venii la noi?a sunat mai mult ca o intrebare decat o constatare.
-oh,e complicat..sti,ca daca l-as vedea,nu stiu cum as reactiona,poate i-as scoate ochii,sau poate as fugii,sau as pufnii in plans sau poate nu stiu....
-nu poti fugii pentru totdeauna!
-ai dreptate,dar...nu stiu!
-nu e nevoie,maine vei venii la mine si punct.
Dupa ce Alice a plecat,am urcat la mine in camera,totul ramasese la fel,nici macar un lucru la nelocul lui,pana si aceasi urma de praf era prezenta.
Era ora 21:00,era tarziu,as fi vrut sa o sun pe Tess,insa este cam tarziu,am sa o sun maine.
Mi-am facut un dus si am sarit in pat.Asa de bine era acasa,fara griji.
Cu greu m-a luat somnul,peste tot era prezent chipul lui,ma intrebam ce va zice maine?

Capitolul 26 -Hotararea.

RPDV .
Acum ca eram treaza durerea se mai diminuase insa nu totalmente,mai simteam cum ceva parca imi dadea cu pietricele dupa cap,incepusem sa ma sperii,eu aveam dureri de cap decat foarte rar,nici macar cand m-am despartit de el nu m-a durat,va dati seama ca acel moment a fost cel mai dureros din viata mea.
M-am indopat cu pastile peste pastile insa degeaba,o participa in capul meu le ignora,poate daca ma loveam de ceva ,durerea va disparea..si daca nu?ma contrazicea o voce din capul meu?daca iti va marii doza de durere?ce te vei face?aa? tot acea voce.
Era 12:30 ,nici astazi nu m-am dus la birou,acum ma aflam in fata leptopului si navigam pe net,orice numai sa scap de plictiseala,nu era articol din ziare de pe net in care sa nu fiu pomenita,era o prostie,atat le-a trebuit ziaristilor ca sa ma impuste cu noroi,insa nu le dau importantza pentru mine ei sunt niste gunoie ce trebuie reciclate.
Datorita faptului ca trecuse ceva timp de cand m-am procopsitt cu aceasta durere de cap cred ca era timpul sa-mi vizitez doctorul.Credeti-ma gradul de incantare din vocea mea este foarte ridicat.Urasc doctorii...nu mi-au placut cand eram mica in nicun caz nici acum.Insa ca sa nu dau in altele ma duc si la doctor.
Zis si facut ,m-am imbracat cu o pereche de blugi negre,un tricou ce venea stramt si pe talie,o pereche de adidasi iar parul mi l-am lasat in voie sortii era fara leac.Dupa un drum plin de obstacole cu masina,iata-ma in fata cabinetului,dardaiam din toate punctele,o fetita se uita la mine si incepea sa rada,,in timp ce eu ma strambam la ea..ce nu mai are omul voie sa dardaie??!!
Stiam si simteam oboseala ce ma coplesise in aceste zile,insa am crezut ca este din cauza stresului,a serviciului,nu i-am acordat importantza pana astazi.
Imediat ce mi-a venit randul,am intrat aproape impinsa de asistenta ,nici acum nu faceam deoasebirea dintre un dentist si un medic ..tot doctor e nu?iar eu urasc dentistul..
Dupa doua ore de consultatie ,analize si tomografie ,rezultatul este ca datorita stresului ,oboselii,etc,organismul meu este pe cale de a ceda,am depus prea multa munca mi-am produs caderi emotionale,si am suferit decepti..astea au dus la cedarea organismului.
Sfatul doctorului a fost sa-mi iau o vacanta bine meritata si sa ma relaxez,sa uit de probleme ,de suferinta sa uit de tot.Da de parca tot e atat de simplu pe cat se zice.
Insa nu are rost sa ma incapatanez,daca am sa ignor sfatul doctorului s-ar putea putea sa dau de mai rau,exista riscul sa dau in leucemie sau de vreo tumora pe creier,apoi asta mi-ar mai lipsii sa stau tintuita la pat.
Am iesit zapacita si buimaca din cabinetul doctorului,inca nu-mi venea sa cred pana unde a ajuns incapatanarea mea.Daca nu veneam aici sa lucrez poate nu as fi ajuns la pasul de a ma imbolnavii,daca stateam acasa la mama,unde eram ingrijita nu se ajungea aici.
''Da dar atunci ai fi suferit in tacere,ai fi plans nopti si zile,ai fi fost aproape de el,tot acelasi lucru e'' imi spunea vocea aceea din capul meu.Si poate chiar avea dreptate,cunoscundu-ma pe mine,stiam ca asta aveam sa fac.
Frumos,acum trebuia sa-mi iau vacanta,minunat,dar unde si cu cine?singura nci nu intra in discutie,fetele nu pot merge cu mine sunt in timpul scolii.
Odata ajunsa acasa ,m-am asezat in pat si privrirea mea cerceta cerculetele de pe tavan ,acele puncte mici aproape invizibile..
In cele din urma am luat telefonul si l-am sunat pe Chuck ,trebuia sa-i spun ca nu mai pot continua,am nevoie de relaxare ,era timpul sa-si asume responsabilitati.
Da asa cum am spus l-am sunat,nu a fost surprins cand i-am spus de decizia mea, a spus ca se astepta,ca fac foarte bine ca renunt,a spus ca cineva ca mine ,la varsta mea are nevoie de distractie,de prieteni sa simta ca traieste,si sa nu mai spun ca avea dreptate,pff nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit in oras.
Acum ma aflam pe scaunul de la bucatarie,infulecand ceva.Dupa care mi-am luat pastilele si mi-am amintit ca trebuia sa le anunt pe mama si Alice de starea mea.
-alo?mama?
-da scumpo!ce mai faci?
-nu prea bine!
-de ce?intreaba ea panicata.
-am niste probleme cu stresul,oboseala,si trebuie sa-mi iau o vacanta si nu stiu unde...
-de ce nu vi la noi?
-oo,nu stiu mama,sti si tu..
-scumpo nu ai sa poti fugii la nesfarsit..
-ai dreptate! cred ca maine am sa ajung ...puneti ceva la rece!
-te asteptam!
Nu stiu daca procedez corect,insa deodata un dor nebun puse stapanire peste mine,imi e dor ,foarte dor de prientenii mei,de familia mea, de locul unde am crescut ,imi e dor de El,sa-l vad ,macar de la departare.Sentimentele mele pentru el nu au murit si nici nu vor murii,insa mi-a gresit si asta nu pot ierta,
Acum era timpul sa o anunt si pe nebunatica mea ,trebuia sa stie ,parca o si aud tipand si topaind.
-hey Alice?ce mai faci?
-stau si ma ofliesc !spune ea
-o floare ca tine?cum e posibil?
-de dorul taau!prostut-o!spune si izbugheste in plans.
-ar trebui sa sun mai des..spun eu chicotind..
-e hai las'ca trece .in plus maine vin acasa !
-e hai ce-ti arde de glume !spune ce vroiai sa spui!
-vin acasa !
-nuuuuu!daaaa vii acasa..ieii vine acasa...vine acasa....spunea ea ..sarind in sus de bucurie.
-alice,alice!!spun eu rastit.
-da?
-taci din gura!nu trebuie sa stie nimeni de sosirea mea.
-bine!spune ea lasandu-se pagaubasa.
-nici macar lui Emm?
-daca am spus nimeni..
-bine atunci..
Bun ,dupa ce am terminat cu telefoanele am inceput a impacheta,masina am vrut sa i-o returnez lui Chuck insa a zis ca nu accepta si chesti din astea asa ca am trimis-o deja in Forks,iar apartamentul nu-l voi vinde ,poate voi mai venii in vacantza sau styu eu,am angajat o femeie care sa aiba grija de el,am lasat-o chiar sa si stea aici,nu vreau sa para parasit,l-am cumparat din primul,si al doilea salariu,mi-e foarte drag.Apoi mi-am sunat secretara si i-am spus sa-mi rezerve un bilelt la aeroport si sa mi-l trimita pe sofer.
____________________________
deci..cum vi se pare aa??
daca nu comentati aici,pls macar o parere la chat,sa stiu
si eu asa daca este bun..si ca nu scriu degeaba
kiss:*:*:**:8

Capitolul 25 .Dureri

RPDV
Ahh!am luat ceasul si l-am izbit de prete ,avea o alarma sacaitoare care-mi facea creierii sa o ia razna...nu inteleg de ce naiba l-am setat asa devreme.
Teleghidata am iesit pe usa insa nu fac doi pasi caci o durere sfasietoare de cap si o usoara ameteala pun stapanire pe mine,ma fac un covrig langa usa in timp ce ma tineam strans de cap,parca mai aveam putin si explodam....oare se am ceva?si de la acel ''ceva''sa mi se traga durerea ...oare sa fiu bolnava?..dar..nu..nu inteleg..
Ma uitam cu coada ochiului la usa de la baie ,nu ,nu si astazi imi spuneam,astazi si restul saptamanii imi voi lua liber ,are cine sa ma inlocuiasca.M-am ridicat de pe jos si m-am indreptat spre bucatarie,mi-am facut un ceai si am aprins Tv in cautarea a ceva interesant.
-spuuu!!scuip eu ceaiul ,ahem..pe de asupra m-am si inecat .Ma apropii de Tv crezand ca poate nu am vazut eu bine ,insa nu,nu sunt chiar asa de nebuna,era o jurnalista si proasta pe de asupra nici numele nu mi l-a pronunta calumea ,si vorbea nici mai mult nici mai putin despre persoana mea.
''Domnisoara Rasa..pardona Raisa ,presedinta firmei Bass ii face cu ou si cu otet pe reporterii nostri.Oare ce a cauzat aceasta atitudine a domnisoarei ,oare sarcinile ce le primeste o depasesc?
Asta se numeste jurmalista..ca si femeia de servici spunea mai bine de cat ea,se stie ca am urat intotdeauna jurnalisti pentru ca ei distrug vietile oamenilor,si eu nu am spus decat purul adevar eu m-am dus sa-mi ia un interviu despre firma,nu despre viata mea privata,ei mi-au pus intrebari ce nu se aflau in stoc.
Interviul..Chuck..telefon...spun eu tinadu-ma de cap..trebuia sa-l sun pe Chuck..ah pana la urma tot trebuie sa o fac ..insa cum sa fac sa-i spun..??insa pana atunci ce ziceti de o portie de som?nu mai pot de cap.
EPDV.
Viata mea a devenit banala si nepasatoare,si nu in ultimul rand lipsita de importanta ,chiar nu-mi gasesc rostul,sunt un cadavru viu,nu vreau sa mai fac nimic daca nu o am pe ea langa mine,o vreau langa mine,am nevoie de ea ca si de aer.
Adesea seara stau in pat si privesc fotografia ei,imi lipseste atat de mult,mi-e asa de dor de parfumul ei,de tot ce inseamna ea..sunt un nimic fara ea.Acum singura mea grija este sa ma inchid in camera si sa cant acea melodie care ii placea atat de mult,si sa nu uit sa mentionez ca ma blestem in fiecare secunda de prostia mea.
Insa nu am mai cantat de cateva zile ...deoarece cu asa frati ca ai mei ,du-te omule tot inainte ,stiam ca Raisa tinea legatura cu Alice,mai tot timpul o spionez pe Alice insa nu aud ce spune Raisa,dar ma conformez cu faptul ca ea e bine si-si continua viata.Insa cum spuneam, cu asa frati..care.tot timpul roiesc in jurul meu mai rau ca un cuib de albine ,de parca as avea 5 anisori si le e frica sa nu raneasca micul Ed.
Ca sa fiu sincer pe la scoala nu am dat de ceva timp,la ce bun ,ca sa-i vad mutra Tanyei si asa tentatia de a ma infige in parul ei era destul de mare,si nu eram nici atent fiecare ora imi amintea de ea,cum raspundea,cat de sarguincioasa era..devenisem nul,rareori ma striga proful si de 5 ori pana ii raspundeam eu..zau?poi la ce bun..daca si asa eram pe dinafara.
TV nu-l mai aprinsesem de un secol,nu eram un fan insa cum plictiseala roieste in jurul meu ,am zis sa consum ceva curent ,insa ceva imi atrage atentia o jurnalista ieftina si urata a pronuntat numele de Raisa ...m-am gandit ca poate fi doar o coincidenta dar daca nu?daca stau ca imbecilu si calculez daca e ea sau nu?si pierd ocazia?
Am cascat ochii la maxim si am ciuruit urechile ,si am dat Tv la maxim .Si intr-adevar era ea ,insa totul schimbat,nu mai avea aceasi voce,faptul cum le-a vorbit acelor reporteri imi trimitea semnale ca acum e totul indiferenta,acum e rece si calculata,acum e presedinta,probabil eu sunt ultimul gand din gandurile ei.
Inca din veninul din vocea ei,imi dau seama cum s-a putut schimba in tot acest timp ,cearcanele de sub ochii erau evidente,probabil este foarte obosita,poate si-a dat alta sansa la iubire,desi nu cred,adica nu au trecut decat cateva luni,nu ani.ce dumnezeu? nu, alung acest gand nesuferit din minte .
Era clar nu o voi mai vedea curand insa ceva din interiorul meu contrazice aceste gand.
RPDV.
Daca nici in somn amintirile nu-mi dau pace ce sa mai zic cand sunt constienta.Era un vis ciudat eu si Edward era pe un drum bifurcat ..el striga la mine sa-i iau mana insa durerea si orgoliu din mine ma impiedicau ,vedeam pe chipul lui durerea,tristetea,nepasarea,indiferenta fata de viata,oare sa fie realitate,drumul dintre noi s-a bifurcat si am pornit fiecare pe propiul drum.
Nu cred in vise si nu am sa incep de acum,mi-am bagat capul si mai tare in perna si am apucat telefonul,trebuia sa-l sun pe chuck.