joi, 25 februarie 2010

Capitolul 27:Casa dulce casa.

RPDV.
In timp ce paseam pe cate o scara .cu atat durerea din piept mi se marea,ma apasa puternic,era o durere ce nu putea fi potolita...
O data urcata in avion stiam ca nu era cale de intoarcere,nu puteam face nimic pentru a oprii ce va urma,stiam ca voi da ochii cu el,dar ce voi face?ce voi spune?voi face fata?oare cum arata?oare...oare are prietena?oare m-a dat uitarii..
De aici,din avion totul se vedea minuscul,ca la microscop,totul era acoperit cu o urma de praf,ce nu as da sa fie si sufletul meu un avion,astfel incat toate celelalte sa fie minuscule.
Un sentiment imi incolteste sufletul ,amintirile mi se derulau in fata ochilor,cat de fericita si de entuziasmata eram atunci,cat de mare era dorinta din pieptul meu,dorinta de al vedea,de-al avea,de-al saruta,de a ne intalnii,de-a privii cerul impreuna,de-a face totul impreuna,dat totul s-a intors importriva noastra,nimic nu e asa cum mi-am imaginat eu,totul nu a fost decat o fantezie de-a mea,era prea frumos ca sa fie adevarat.Nimic din ce-am crezut atunci,nu mai cred acum,sufletul meu a ramas in timp,l-am incuiat cu cel mai puternic lant,iar cheia i-am aruncat-o,acum totul imi e indiferent,nu-mi mai pasa de nimic,nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic,nu ma mai intereseaza absolut nimic.
Am crezut ca daca voi daruii lui toata dragostea mea,inocenta mea,sufletul si eu cu totul o sa fie suficient pentru el,ca nu o sa caute altundeva,insa m-am inselat,eu nu am fost suficienta,nu am fost ce-a vrut el,nu i-am indeplinit toate dorintele,nu am fost la inaltimea lui.
Acum am ajuns sa fiu seaca pe dinauntru ,sa nu semnific nimic,sa fiu doar un cadavru viu,fara pic de viata in el,saa duc o viata monotona,cu aceeasi rutina,sa nu am nimic special,sa nu reprezint ceva special.
O lacrima mi s-a prelins pee obraz,nu am oprit-o,stiam ca va fi ultima,nu vor mai fi lacrimi,s-au scurs toate,sunt pustie,ca o fantana seaca,ca un izvor fara apa,sunt scursa de viata.
Am apasat butonul de Stop,am pus pauza la aceasta melodie a vietii mele,tocmai am aprins culoarea Rosie a semaforului ce indruma sentimentele mele,am spus Nu sufletului meu,refuz sa-i dau drumul,nu voi mai crede in iubire cate zile voi avea,astfel sa nu-mi spuneti mie Raisa Swan.
I-am trimis un mesaj inimii mele,sa inceteze sa mai bata,insa ea nu asculta,nicioadata nu asculta,e prea puternica,nu o pot oprii,insa in ciuda ei,a realizat ca s-a inselat,si pana la urma mi-a dat dreptate,si si-a golit camarutele de toata iubirea ce zacea in ele.
Zborul a durat 3 ore,3 ore in care mi-am golit totul,atat cat si sufletul cat si inima,in care le-am lasat amintirilor loc sa ma sece,stiam ca vor ramane prizoniere in acel avion..
Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport.Ma uitam in jur ,trecuse mult timp,de cand l-am vazut ultima oara.
Pe fata mea nu era schitat nimic,nici macar un zambet,sau un chicot,nici macar tristete nu era,golul din mine,isi sapase groapa,aici erau urmarile.
Cu cat ma apropiam mai mult cu atat inima-mi batea mai tare,oare vrea sa-mi iasa din piept?sincer nu m-ar deranja.
Am cautat-o cu privirea pe Alice,si indata am gasit-o.
Amandoua ne analizam reciproc,ochii mei ii cautam pe-ai ei,ai ei fiind inlacrimati,facuse acel botic de catelus suparat,dupa care stia ca ma topeam.
De nervi mi-am muscat buza de jos,hotarata am lasat bagajul jos,si am alergat spre ea,bratele mele au imbratisat trupul ei atat de fin,o invarteam in aer,imi era dor de tot ce reprezinta Alice.
Amandoua plangeam ca doua fraiere de fericire,,pentru prima oara plangeam de fericire.
-Alice..mi-ai lipsit atat de mult...
-stiu!nimeni nu-mi poate rezista!
-modesta de tine..spun intr-un chicot.
-hai sa te duc acasa.
Am plecat cu masina ei,mergea trasnita atat de tare incat cred ca a lovit si un caine.
-alice!ai 80/h ,mai incet daca nu vrei sa ma iei de la morga.
-nu promit nimic!
-oo minunat!acum ai 75 /h
Am scapat si din asta,cand mi-am vazut nu mi-a venit sa cred,cat s-au schimbat,tatei i se vedeau deja firele albe,iar mama avea deja vestitele riduri.
I-am imbratisat puternic si ne-am asezat comozi.
Inca o tineam pe Alice de mana ,nu vroiam sa-i dau drumul,dorul de ea inca nu mi-a trecut .
-si Andrada?(sora mea) unde este?
-aici sunt!
-nu mi-ai adus nimic ,asa-i?
-ei bine...cum am putut uita!chicotesc eu,dar ...ce zici ..daca tu ,eu si Alice ,am merge la shopping?
-minunat si o sa-mi iei un mp3 ,nu?
-mp3?eu care ma gandeam la un telefon,dar daca tu vrei...
-nu!!de fapt,am mp3,raman la telefon.
Am inceput cu totii sa chicotim,am luat cina,curcan la cuptor cu garnitura de cartofi,preferatii mei.
-Raisa si ce vrei sa facem maine?intreaba Alice.
-nu stiu...
-stii..adica...sti ,tu ..totusi ai putea venii la noi?a sunat mai mult ca o intrebare decat o constatare.
-oh,e complicat..sti,ca daca l-as vedea,nu stiu cum as reactiona,poate i-as scoate ochii,sau poate as fugii,sau as pufnii in plans sau poate nu stiu....
-nu poti fugii pentru totdeauna!
-ai dreptate,dar...nu stiu!
-nu e nevoie,maine vei venii la mine si punct.
Dupa ce Alice a plecat,am urcat la mine in camera,totul ramasese la fel,nici macar un lucru la nelocul lui,pana si aceasi urma de praf era prezenta.
Era ora 21:00,era tarziu,as fi vrut sa o sun pe Tess,insa este cam tarziu,am sa o sun maine.
Mi-am facut un dus si am sarit in pat.Asa de bine era acasa,fara griji.
Cu greu m-a luat somnul,peste tot era prezent chipul lui,ma intrebam ce va zice maine?

miercuri, 17 februarie 2010

Capitolul 26 -Hotararea.

RPDV .
Acum ca eram treaza durerea se mai diminuase insa nu totalmente,mai simteam cum ceva parca imi dadea cu pietricele dupa cap,incepusem sa ma sperii,eu aveam dureri de cap decat foarte rar,nici macar cand m-am despartit de el nu m-a durat,va dati seama ca acel moment a fost cel mai dureros din viata mea.
M-am indopat cu pastile peste pastile insa degeaba,o participa in capul meu le ignora,poate daca ma loveam de ceva ,durerea va disparea..si daca nu?ma contrazicea o voce din capul meu?daca iti va marii doza de durere?ce te vei face?aa? tot acea voce.
Era 12:30 ,nici astazi nu m-am dus la birou,acum ma aflam in fata leptopului si navigam pe net,orice numai sa scap de plictiseala,nu era articol din ziare de pe net in care sa nu fiu pomenita,era o prostie,atat le-a trebuit ziaristilor ca sa ma impuste cu noroi,insa nu le dau importantza pentru mine ei sunt niste gunoie ce trebuie reciclate.
Datorita faptului ca trecuse ceva timp de cand m-am procopsitt cu aceasta durere de cap cred ca era timpul sa-mi vizitez doctorul.Credeti-ma gradul de incantare din vocea mea este foarte ridicat.Urasc doctorii...nu mi-au placut cand eram mica in nicun caz nici acum.Insa ca sa nu dau in altele ma duc si la doctor.
Zis si facut ,m-am imbracat cu o pereche de blugi negre,un tricou ce venea stramt si pe talie,o pereche de adidasi iar parul mi l-am lasat in voie sortii era fara leac.Dupa un drum plin de obstacole cu masina,iata-ma in fata cabinetului,dardaiam din toate punctele,o fetita se uita la mine si incepea sa rada,,in timp ce eu ma strambam la ea..ce nu mai are omul voie sa dardaie??!!
Stiam si simteam oboseala ce ma coplesise in aceste zile,insa am crezut ca este din cauza stresului,a serviciului,nu i-am acordat importantza pana astazi.
Imediat ce mi-a venit randul,am intrat aproape impinsa de asistenta ,nici acum nu faceam deoasebirea dintre un dentist si un medic ..tot doctor e nu?iar eu urasc dentistul..
Dupa doua ore de consultatie ,analize si tomografie ,rezultatul este ca datorita stresului ,oboselii,etc,organismul meu este pe cale de a ceda,am depus prea multa munca mi-am produs caderi emotionale,si am suferit decepti..astea au dus la cedarea organismului.
Sfatul doctorului a fost sa-mi iau o vacanta bine meritata si sa ma relaxez,sa uit de probleme ,de suferinta sa uit de tot.Da de parca tot e atat de simplu pe cat se zice.
Insa nu are rost sa ma incapatanez,daca am sa ignor sfatul doctorului s-ar putea putea sa dau de mai rau,exista riscul sa dau in leucemie sau de vreo tumora pe creier,apoi asta mi-ar mai lipsii sa stau tintuita la pat.
Am iesit zapacita si buimaca din cabinetul doctorului,inca nu-mi venea sa cred pana unde a ajuns incapatanarea mea.Daca nu veneam aici sa lucrez poate nu as fi ajuns la pasul de a ma imbolnavii,daca stateam acasa la mama,unde eram ingrijita nu se ajungea aici.
''Da dar atunci ai fi suferit in tacere,ai fi plans nopti si zile,ai fi fost aproape de el,tot acelasi lucru e'' imi spunea vocea aceea din capul meu.Si poate chiar avea dreptate,cunoscundu-ma pe mine,stiam ca asta aveam sa fac.
Frumos,acum trebuia sa-mi iau vacanta,minunat,dar unde si cu cine?singura nci nu intra in discutie,fetele nu pot merge cu mine sunt in timpul scolii.
Odata ajunsa acasa ,m-am asezat in pat si privrirea mea cerceta cerculetele de pe tavan ,acele puncte mici aproape invizibile..
In cele din urma am luat telefonul si l-am sunat pe Chuck ,trebuia sa-i spun ca nu mai pot continua,am nevoie de relaxare ,era timpul sa-si asume responsabilitati.
Da asa cum am spus l-am sunat,nu a fost surprins cand i-am spus de decizia mea, a spus ca se astepta,ca fac foarte bine ca renunt,a spus ca cineva ca mine ,la varsta mea are nevoie de distractie,de prieteni sa simta ca traieste,si sa nu mai spun ca avea dreptate,pff nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit in oras.
Acum ma aflam pe scaunul de la bucatarie,infulecand ceva.Dupa care mi-am luat pastilele si mi-am amintit ca trebuia sa le anunt pe mama si Alice de starea mea.
-alo?mama?
-da scumpo!ce mai faci?
-nu prea bine!
-de ce?intreaba ea panicata.
-am niste probleme cu stresul,oboseala,si trebuie sa-mi iau o vacanta si nu stiu unde...
-de ce nu vi la noi?
-oo,nu stiu mama,sti si tu..
-scumpo nu ai sa poti fugii la nesfarsit..
-ai dreptate! cred ca maine am sa ajung ...puneti ceva la rece!
-te asteptam!
Nu stiu daca procedez corect,insa deodata un dor nebun puse stapanire peste mine,imi e dor ,foarte dor de prientenii mei,de familia mea, de locul unde am crescut ,imi e dor de El,sa-l vad ,macar de la departare.Sentimentele mele pentru el nu au murit si nici nu vor murii,insa mi-a gresit si asta nu pot ierta,
Acum era timpul sa o anunt si pe nebunatica mea ,trebuia sa stie ,parca o si aud tipand si topaind.
-hey Alice?ce mai faci?
-stau si ma ofliesc !spune ea
-o floare ca tine?cum e posibil?
-de dorul taau!prostut-o!spune si izbugheste in plans.
-ar trebui sa sun mai des..spun eu chicotind..
-e hai las'ca trece .in plus maine vin acasa !
-e hai ce-ti arde de glume !spune ce vroiai sa spui!
-vin acasa !
-nuuuuu!daaaa vii acasa..ieii vine acasa...vine acasa....spunea ea ..sarind in sus de bucurie.
-alice,alice!!spun eu rastit.
-da?
-taci din gura!nu trebuie sa stie nimeni de sosirea mea.
-bine!spune ea lasandu-se pagaubasa.
-nici macar lui Emm?
-daca am spus nimeni..
-bine atunci..
Bun ,dupa ce am terminat cu telefoanele am inceput a impacheta,masina am vrut sa i-o returnez lui Chuck insa a zis ca nu accepta si chesti din astea asa ca am trimis-o deja in Forks,iar apartamentul nu-l voi vinde ,poate voi mai venii in vacantza sau styu eu,am angajat o femeie care sa aiba grija de el,am lasat-o chiar sa si stea aici,nu vreau sa para parasit,l-am cumparat din primul,si al doilea salariu,mi-e foarte drag.Apoi mi-am sunat secretara si i-am spus sa-mi rezerve un bilelt la aeroport si sa mi-l trimita pe sofer.
____________________________
deci..cum vi se pare aa??
daca nu comentati aici,pls macar o parere la chat,sa stiu
si eu asa daca este bun..si ca nu scriu degeaba
kiss:*:*:**:8

duminică, 7 februarie 2010

Capitolul 25 .Dureri

RPDV
Ahh!am luat ceasul si l-am izbit de prete ,avea o alarma sacaitoare care-mi facea creierii sa o ia razna...nu inteleg de ce naiba l-am setat asa devreme.
Teleghidata am iesit pe usa insa nu fac doi pasi caci o durere sfasietoare de cap si o usoara ameteala pun stapanire pe mine,ma fac un covrig langa usa in timp ce ma tineam strans de cap,parca mai aveam putin si explodam....oare se am ceva?si de la acel ''ceva''sa mi se traga durerea ...oare sa fiu bolnava?..dar..nu..nu inteleg..
Ma uitam cu coada ochiului la usa de la baie ,nu ,nu si astazi imi spuneam,astazi si restul saptamanii imi voi lua liber ,are cine sa ma inlocuiasca.M-am ridicat de pe jos si m-am indreptat spre bucatarie,mi-am facut un ceai si am aprins Tv in cautarea a ceva interesant.
-spuuu!!scuip eu ceaiul ,ahem..pe de asupra m-am si inecat .Ma apropii de Tv crezand ca poate nu am vazut eu bine ,insa nu,nu sunt chiar asa de nebuna,era o jurnalista si proasta pe de asupra nici numele nu mi l-a pronunta calumea ,si vorbea nici mai mult nici mai putin despre persoana mea.
''Domnisoara Rasa..pardona Raisa ,presedinta firmei Bass ii face cu ou si cu otet pe reporterii nostri.Oare ce a cauzat aceasta atitudine a domnisoarei ,oare sarcinile ce le primeste o depasesc?
Asta se numeste jurmalista..ca si femeia de servici spunea mai bine de cat ea,se stie ca am urat intotdeauna jurnalisti pentru ca ei distrug vietile oamenilor,si eu nu am spus decat purul adevar eu m-am dus sa-mi ia un interviu despre firma,nu despre viata mea privata,ei mi-au pus intrebari ce nu se aflau in stoc.
Interviul..Chuck..telefon...spun eu tinadu-ma de cap..trebuia sa-l sun pe Chuck..ah pana la urma tot trebuie sa o fac ..insa cum sa fac sa-i spun..??insa pana atunci ce ziceti de o portie de som?nu mai pot de cap.
EPDV.
Viata mea a devenit banala si nepasatoare,si nu in ultimul rand lipsita de importanta ,chiar nu-mi gasesc rostul,sunt un cadavru viu,nu vreau sa mai fac nimic daca nu o am pe ea langa mine,o vreau langa mine,am nevoie de ea ca si de aer.
Adesea seara stau in pat si privesc fotografia ei,imi lipseste atat de mult,mi-e asa de dor de parfumul ei,de tot ce inseamna ea..sunt un nimic fara ea.Acum singura mea grija este sa ma inchid in camera si sa cant acea melodie care ii placea atat de mult,si sa nu uit sa mentionez ca ma blestem in fiecare secunda de prostia mea.
Insa nu am mai cantat de cateva zile ...deoarece cu asa frati ca ai mei ,du-te omule tot inainte ,stiam ca Raisa tinea legatura cu Alice,mai tot timpul o spionez pe Alice insa nu aud ce spune Raisa,dar ma conformez cu faptul ca ea e bine si-si continua viata.Insa cum spuneam, cu asa frati..care.tot timpul roiesc in jurul meu mai rau ca un cuib de albine ,de parca as avea 5 anisori si le e frica sa nu raneasca micul Ed.
Ca sa fiu sincer pe la scoala nu am dat de ceva timp,la ce bun ,ca sa-i vad mutra Tanyei si asa tentatia de a ma infige in parul ei era destul de mare,si nu eram nici atent fiecare ora imi amintea de ea,cum raspundea,cat de sarguincioasa era..devenisem nul,rareori ma striga proful si de 5 ori pana ii raspundeam eu..zau?poi la ce bun..daca si asa eram pe dinafara.
TV nu-l mai aprinsesem de un secol,nu eram un fan insa cum plictiseala roieste in jurul meu ,am zis sa consum ceva curent ,insa ceva imi atrage atentia o jurnalista ieftina si urata a pronuntat numele de Raisa ...m-am gandit ca poate fi doar o coincidenta dar daca nu?daca stau ca imbecilu si calculez daca e ea sau nu?si pierd ocazia?
Am cascat ochii la maxim si am ciuruit urechile ,si am dat Tv la maxim .Si intr-adevar era ea ,insa totul schimbat,nu mai avea aceasi voce,faptul cum le-a vorbit acelor reporteri imi trimitea semnale ca acum e totul indiferenta,acum e rece si calculata,acum e presedinta,probabil eu sunt ultimul gand din gandurile ei.
Inca din veninul din vocea ei,imi dau seama cum s-a putut schimba in tot acest timp ,cearcanele de sub ochii erau evidente,probabil este foarte obosita,poate si-a dat alta sansa la iubire,desi nu cred,adica nu au trecut decat cateva luni,nu ani.ce dumnezeu? nu, alung acest gand nesuferit din minte .
Era clar nu o voi mai vedea curand insa ceva din interiorul meu contrazice aceste gand.
RPDV.
Daca nici in somn amintirile nu-mi dau pace ce sa mai zic cand sunt constienta.Era un vis ciudat eu si Edward era pe un drum bifurcat ..el striga la mine sa-i iau mana insa durerea si orgoliu din mine ma impiedicau ,vedeam pe chipul lui durerea,tristetea,nepasarea,indiferenta fata de viata,oare sa fie realitate,drumul dintre noi s-a bifurcat si am pornit fiecare pe propiul drum.
Nu cred in vise si nu am sa incep de acum,mi-am bagat capul si mai tare in perna si am apucat telefonul,trebuia sa-l sun pe chuck.

duminică, 31 ianuarie 2010

CAP 24 .Am inebunit?

RPDV
Ei pot sa spun ca nu sunt cea mai fericita ,am un job care-mi ia aproape tot timpul ,nu mai pot sa respir printre teancul asta de hartii,insa un lucru e sigur,toate acestea m-au distras de la a ma mai gandii la el.Deja chipul lui imi devenea necunoscut,aproape ca nu imi mai amintesc cum arata,secretara mi-a spus ca ar trebuie sa o iau mai usor astfel am sa ajung la nebuni.
Si avea dreptate ,sunt o sefa extrem de dura,insa atata a mai ramas din mine,numai e nimeni care sa-mi incalzeasca sufletul,pe mine nu ma asteapta nimeni acasa cu cina pe masa si lumanarile parfumate ,nu,nici nu mai stiu ce gust are mancarea de acasa,gatita in casa.Timpul ma presa,aveam de trerminat un proiect pe care trebuia sa -l predau maine.
Era 23:00 ,toti plecasera acasa,familiile ii asteptau acasa,si le-am dat voie sa plece,am mai ramas doar eu.Ma uitam la fereastra de sticla si vedeam chipul meu,eram imbracata intr-un costum negru, parul prins intr-o coada de cal.Privirea imi era de neclintit,ce am devenit?cine e ea si ce a facut cu adevarata eu? eu nu eram asa,eu eram.....eram o simpla adolescenta care si traia viata.
Edward?tu esti? dar ce cauti aici? statea pe scaunul meu de la birou ,si se uita la mine,nu -mi lasa privirea.
Nu stiam ce sa fac,iubirea ce i-am purtat-o inca imi lasa un gust amar,sa ma intorc din drumul pe care mi l-am croit?pot sa o fac? am suficienta forta?Ma uitam la el era atat de perfect ,mie era dor de chipul lui,de ochii lui,de el intr-un cuvant.
Pasii ce ma indreptau impotriva vointei mele spre el,imi faceau inima sa-mi bubuie in piept,vroia sa iasa din piept si sa bata la unison cu a lui.Inima proasta si ingrata ai uitat ce ti-a facut?asa usor te lasi?strigam eu la ea,insa ea era hipnotizata,nu facea decat ce vroia ea,era de neoprit.
Eram deja la scaun ,il ating insa Edward nu mai era...disparuse,,ma frec la ochii.oare este posibil sa o i-au razna? sau el chiar era aici?
Maine dimineata aveam o conferinta de presa ar fi cazul sa plec acasa,da acasa,imi cumparasem un apartament de curand in centrul Manhatanului,si o masina sport,pe care Chuck mi-a bagat-o pe gat.Nu am spus partea banala a lucrurilor,in timp ce eu ma usuc aici de munca ,Chuck al meu,este cine stie prin ce colt al lumii.Ma numit pe mine atat presedinta cat si vicepresedinta,a zis ca el nu e de asa ceva.
******
Nenorocitul asta de trafic,m-am descultat am aruncat cheile pe unde nu stiu,si m-am bagat in pat,eram franta.
'''Raisa....Raisa......sunt eu Edward..ma mai stii...Raisa..??? ''
-nu ,tu esti mintea mea nebuna care o ia razna dispari.....''
-ba nu...Raisa sunt eu ,priveste-ma ,
.mda,esti tu sii??/ce-ai vrea sa-ti ridic o statuie.
Sa stiti ca nu am glumit cand am zis ca o iau razna,am ajuns sa vorbesc si in somn,nu ,trebuie sa-mi fac un control la cap,am probleme grave,ahh si ceasul asta tampit imi agita si mai tare durerea asta de cap.
Baga Raisa ,asa iti trebuie daca esti lenesa,uitasem complet de conferinta era 7:30 si eu nici spalata pe ochii nu eram.Ahh....unde e viata mea de dinainte???
Bun cu un pantof de-un fel si cu altul de altfel eu ma numeam gata,parul imi statea ca la 3/80.EE lasa ca ma fac in masina.
Mda am ajuns fix la fix cum se spune ,aiuriti astia de reporteri erau pe trepetele firmei,sa inceapa showul.
-Domnisoara!!! ma striga secretara,
-priviti aici!!!
-dumnezeulee!!! mare,asta imi lipsea acum.
sa vedem cum iesim de aici.
-ahh bliturile alea ma zapaceau,intrebari veneau una si una.
-da ,tu de acolo zi.
-Ce parere aveti despre ce s-a scris in ziarul de astazi?
-si ce s-a scris?
-este adevarat ca dva l-ati inlaturat pe adevaratul Chucuk de la conducere?
-oo deci aici era buba nu-i asa?
-de ascultati la mine ca nu am sa repet de doua ori.Astea sunt niste prostii inventate de voi ca sa va creasca audienta si sa stea saracii oameni holbindu-se la prostiile ce le ziceti voi.Eu nu va permit sa spuneti aceste bazaconii despre mine si mai ales despre Cuck.
sa va fie clar!! eu am muncit mai mult ca oricine sa ajung cine sunt acum! nopti ,zile ,nemancata si vai de capul meu am stat aici si m-am sacrificat pentru viitor si penru firma asta,ce om crezi ca ar sta asa ca mine?
-iti spun eu nimeni!
-voi reporteri nu stiti decat sa denegrati oamenii insa am sa am grija de voi,sa va fie clar ca va-ti pus cu cine nu trebuia,ati crezut ca o sa ma intimidez si am sa plec,cu coada intre picioare,ca am sa ma duc la mamica,sa plang ,vai doamne ,daca de atata sunteti in stare,ei bine oameni buni nota 1 de la mine,va credeam in stare de mai mult.
-mai aveti vreo intrebare?
-este adevarat ca s-a infiripat ceva intre dvs si Chuck?
-daca este sau nu nu te priveste pe tine,domnsioara,de aia nu poti dormi tu ca e ceva intre mine si el,aici am venit sa raspund la intrebari legate despre firma,asta este viata mea personala,nu are de ce sa va intereseze.
-dar vad ca nu sunteti capabili sa puneti vre-o una.
Gata pentru astazi am spus,si am plecat ,in masina lacrimile nu intarziau sa apara,de ce toti trebuiau sa fie impotriva mea ? drumul il vedeam la nimerala,am luat vreo doua trei gropi daca nu mai multe.
Am ajuns acasa si l-am sunat pe Chuck aveam ceva de vorbit si mai ales de lamurit.

duminică, 24 ianuarie 2010

Capitolul 23 .Viitorul.

RPDV
De la ultima vizita a lui Edward ,gandurile ma pandeau,cerul se prabusise cu totul peste mine, uneori ma gandesc ca universul ma uraste si care este rostul meu pe acesta lume?.
Doream cu toata fiinta mea sa-l cred ,sa cred in cuvintele si rugamintele lui,in iubirea ce zice ca mi-o poarta insa cine ma poate asigura pe mine ca nu o va mai face inca o data?increderea ce o aveam in el...s-a pierdut pe apa sambetei.Inima imi era inlantuita , e prinsa la mijloc ,imi doresc din rasputeri sa o smulg din piept,poate asa durerea va inceta ,sa ramana locul gol,pustiu.
Alice m-a sunat sa ma convinga insa eu i-am spus '' Alice poti sa incetezi macar pentru o secunda sa te mai gandesti la el ,pe nimeni nu intereseaza ce simt eu,ce gandesc eu,daca sufar, unu' nu ati venit la mine si sa spuneti''suntem alaturi de tine Raisa va fi bine'' ,nu,eu sunt puternica,eu sunt din piatra ,pe mine nimeni nu ma poate ranii ,ei bine va inselati sunt mai slaba dceat credeti voi...atat de slaba incat zi de zi inima mea se opreste si se intreaba rostul ei.
Am incercat sa nu ma supar pe Alice ,e prietena mea si o iubesc ,inteleg dragostea ei pentru fratele ei,insa la mine nimeni nu se gandeste si ma raneste enorm acest lucru.
Acum cateva zile Chuck ,mi-a spus ca va trebui sa plece,a mostenit averea tatalui sau si va trebui sa-si preia functia de presedinte la o firma.
Insa mi-a spus ceva..ce imi da multe batai de cap, aceasta propunere poate sa-mi schimbe viata dar si sa mi-o distruga in acelasi timp, ce sa fac ?sa accept sau sa renunt..aceasta intrebare ma framanta de vreo doua zile.
Postul de vicepresedinte la firma lui,e o responsabilitate foarte mare,insa el a pufnit in ras cand am pomenit de responsabilitate,a zis ca el si cu responsabilitatea si din aceasta cauza are nevoie de mine,eu sunt cu capul pe umeri ,eu gandesc la rece,eu pot face fata provocarilor.
Pe-o de o parte e ceea ce mi-am dorit mereu, un viitor,un servici cu un salariu cu multe zerouri, insa toate acestea in schimbul dragostei oare merita sacrificul?oare merita sa las dragostea in urma si pe Edward,pentru ca in ciuda ceea ce mi-a facut pot sa spun eu cat de tare pot ca nu-l mai iubesc pentru ca ma mint singura,eu il iubesc cu toata fiinta mea,insa nu pot,nu pot sa-l iert pur si simplu, ma dezgusta foarte tare cand mi-l imaginez sarutandu-se cu Tanya ,ma dezgusta la propiu...eu i-am daruit inocenta mea iar el si-a batut joc,ma gandesc daca nu asta urmarea ,eram ultima fata din liceu pe care nu o avusese, insa nu stiu,parea sincer cu mine,insa viata mi-a aratat surprizele ce mi le pregatise nu cred ca as mai suporta altele.
Cu o voce sparta,moarta si cu un nod in gat i-am spus lui Chuck ca am sa merg cu el,ca am sa accept postul,nu am putut sa nu observ fericirea de pe fata lui,era fericit ca merg ,probabil pentru ca nu va mai avea atata respinsabilitate,de mult nu l-am mai vazut croindu-si un asemenea zambet.
Maine trebuia sa plecam,scurt timpul pe care l-am petrecut cu ai mei,dar trebuia sa ma pun la curent cu tot ce tinea de firma.I-am trimit un mesaj lui Alice , prin care imi ceream scuze pentru ''iesirea''mea si cu tristete in suflet ,i-am spus de plecarea mea.
Nu trece un minut de cand s-a trimis mesajul si telefonul vibra in buzunar.
-Raisa??intreaba ea cu o voce tremuranda.
-da ,Alice..e...adevarat,plec...
-o sa tinem legatura? mi-am pierdut fratele nu vreau sa-mi pierd si sora te rog..
-Alice,sa nu mai spui asta niciodata,am fost,sunt si voi fi mereu prietena ta.si sigur ca o sa tinem legatura, o sa vorbim la telefon,pe mail,pe webcame ca pana acum.
-nu fi trista,nu-mi place ca plangi,o sa ti se strice machiajul.poate ca am sa ma intorc intr-o zi...
-te iubesc a soptit,si eu am izbugnit in lacrimi,siroie erau pe fata mea,lacrimile fierbinti ce curgea de-a lungul obrazului meu erau de neoprit.
Imi vor lipsii parintii,prietenii chiar si nesuferita de sora-mea,,pe care inca nu am vazut-o fiind plecata intr-o tabara,Edward si el imi va lipsi mult,as vrea sa am curajul sa-l mai vad inca o data, imi vor lipsi soaptele ,saruturile si mangaielile lui,totul,imi va lipsi....pana si bufonul de Em imi va lipsii,glumele lui care ma dispuneau mereu in bine, totul intr-un cuvant....tot ce tine de trecut imi va lipsi..insa asta e viata trebuie sa o infruntam,vrem nu vrem.
___________________
Merit bataie,multa inca,am intarziat,insa mai trag si eu de timp,din moment ce se apropie de final,eu sper sa va placa,acolo cat de cat,eu nu's pretentioasa.

luni, 18 ianuarie 2010

Capitolul22:Usi inchise.

EPDV
Cerul era inorat astazi,cerul se rupea in doua, fulgerele loveau fara mila,imi venea sa ies afara si sa ma loveasca pentru ca in moment asta numai asta merit,sa mor.
Prin grilajele din balcon ma uitam..cum incet ..incet ploaia inceta...insa priveam nepasator cum pasarile isi protejau puii de ploaie si-i duceau la cuiburile lor dintre crengi..mi-as dorii sa fiu si eu o pasare sa zbor deasupra boltii..fara griji..,sa am cuibul meu.
Eram si eu fericit daca nu eram atat de idiot cum am putut ,am inlaturat-o pe Tanya timp de 3 luni ,in care se tine de mine si eu ce-am facut m-am inecat ca tiganul la mal.
Regret insa ca Raisa a reactionat asa, as fi preferat sa fie nervoasa ,sa ma loveasca,sa tipe,sa ma jigneasca ,insa in schimb ea era calma si aproape indiferenta,ma durea ,ma durea mai tare decat isi imagina ea.Am ranit-o pentru a doua oara si stiu ca nu ma va ierta pentru ca nici macar eu nu ma pot ierta numai daca ma pun in locul ei imi vine sa-mi smulg parul din cap.
-Hey fratioare ,hai in casa e frig ...se ingrijora Alice
-Alice nici macar frigul nu ma poate ranii mai mult decat am facut-o eu..te rog..lasa-ma ...
-de ce vrei sa te ranesti singur asa vrei sa lupti ca sa te ierte? stai aici si ingheti in loc sa te duci sa te rogi de ea, in loc sa ingheti la usa ei ingheti aici..clar nu mai gandesti desi daca ma gandesc nu stiu cand gandesti tu...
**********
Mi-am luat cheile si m-am oprit in fata casei ei....Am batut de 3 ori si mi-a raspuns doamna Swan.
-buna seara doamna.
-buna Edward.
-Raisa este?
-nu stiu daca poate vorbii acum ,are cativa invitati .
Si intr-adevar ,din inauntru se auzeau voci pareau a fi a unei fete si a unui baiat
-mama cine e?
-aa tu erai ...spune Raisa.
-ce vrei?
-sa-ti explic..sa vorbim sa ma asculti.
-tot ce a fost de vorbit am vorbit
-dar..
-niciun dar ..te rog pleaca ..nu pune mai multa sare pe rana..
RPDV
La ora 14 ateriza avionul lui Chuck ,saracutul de el,era mai amarat ca mine,tocmai isi pierduse tatal,trebuia sa fiu alaturi de el,sa-i ridic moralul nu sa i-l scad..Exact cum am spus la 14 avionul lui a aterizat ..insa a venit si Serena cu el..era tot ce aveam nevoie in acest moment.
-hei ...aici...aici sunt le faceam cu mana prietenilor mei...
-o buna ..ma imbratisa Serena,Chuck bietul de el ,arata devastator,suferise enorm ,vino aici Chuck si l-am imbratisat avea nevoie de dragostea prietenilor lui.
Am luat un taxi si am ajuns acasa ,le-am aratat camerele fiecaruia si apoi ne-am intalnit in salon.
-Raisa ce se intampla cu tine,esti cam cu capul in nori,unde e fericirea care era pe chipul tau ? se mira Chuck.
-ei bine a murit odata cu mine
-de ce spui asta?
-poi l-am prins pe iubitul meu in pat cu altcineva...si vocea mi s-a spart.
-ei bine atunci suntem colegi de suferinta ,uite Chuck ,daca nu o sa uitam de tristete o sa ne prabusim in acel abis negru.
In timp ce vorbeam cu prietenii mei despre ce vom face in urmatoarele zile ,am auzit vocea ''lui''el era la usa.
M-am dus si i-am spus ce merita ,gata cu explicatile
________________________
ok asta e cap 22,nush,sincer daca va avea sa va placa,eu sper ca da,nextu ,in zilele ce urmeaza.:X:X:X

duminică, 10 ianuarie 2010

Cap21.Dezamagire.

RPDV
Aceste doua luni au trecut pe nesimtite,gandul ca o sa-l vad pe Edward in curand m-a ajutat sa trec peste multe,imi era dor de prieteni ,de tot ce-am lasat in urma.Mi-am luat ramas-bun de la Serena si Blair si le-am invitat la mine .Acum sunt in avion si numar orele pana am sa ajung in Forks.
Intr-adevar trebuia sa sosesc peste o saptamana dar am vrut sa le fac o surpriza.Dupa 5 ore in avion am ajuns in Forks ,acasa, simteam vantul rece ce adia usor ,ploaia marunta care nu intarzia sa apara.
I-am spus taximetristului sa ma duca direct la resedinta Cullen ,nu mai aveam rabdare.In sfarsit ajunsesem ,mai era doar un pas si am sa fiu in bratele lui.
Am intrat in casa,mi s-a parut ciudat sa vad usa deschisa ,erau sticle de bautura aruncate peste tot ,cioburi,farfurii, ce dracu s-a intamplat aici,cu siguranta a fost o petrecere .Am urcat sus..eram atat de emotionata..atat de aproape ..doar un pas atat ma mai separa de camera lui,ma apropii incet ,apas usor pe cleanta, crap usa putin si-l vad pe Edward in pat insa mi se parea mie sau tinea pe cineva in brate?
Inima o lua la goana ,intru in camera si am impietrit.Privirea imi era marcata pe patul ravasit ,pe cearceaful mototolit ,pe el cum o tine in brate pe Tanya asa cum m-a tinut pe mine in acea noapte.Sute...mii de amintiri mi se derulau in minte,constiinta imi spunea ca a fost vina mea ca am plecat, ratiunea imi spunea ca a fost doar o proba la care am fost supusi si eu am cazut-o ,inima,inima nu spunea nimic,se oprise.
Lacrimi ,rauri imi intepau ochii ,imaginea din fata mea imi otravea sufletul ,imi injunghia inima.Ce trebuia sa fac ? sa plec .sa fug, sa dispar ,dar nu nu pot ,parintii mei sunt aici sau sa-l trezesc si sa-i spun tot ce merita sau sa astept sa vada cu ochii lui in ce m-a transformat.
Am pasit incet ,m-am asezat pe canapeaua din piele neagra ce era asezata in fata patului.
I-am scris Serenei un mesaj cu tot ce-am gasit aici..iar ea a spus ca maine va fi aici sa fiu puternica.
Asteptam ca ei sa se trezeasca ,dormeau ca doi ingerasi ,fara griji ,fara nimic.
-o doamne,Edward spune Tanya..priveste..
Deci se pare ca amorezi se trezesc....
-ce ,ce e ? spune el pe jumatate adormit..
Bineinteles ca era adormit doar a avut treaba azi-noapte..a lucrat din greu....pff ma dezgusta..imi vine sa vomit privindu-i.
-Dumnezeule,se uita la mine care stateam picior peste picior ,cu un zambet pe fata.
-ce parca ati vazut pe dracul....nu va bucurati sa ma vedeti? nu vreau sa deranjez..
Edward se da jos din pat si aluneca la picioarele mele,asa vroiam sa-l vad ,la picioarele mele cersind mila si iertare.
-iarta-ma te rog ,iubirea mea ,asculta-ma te rog..te implor.
-sunt numai urechi..ii spun eu
-hmm pe mine ma scuzati ..spune Tanya..
-de ce?pleci asa repede..oo da mai stai...cine a spus ca deranjezi si fix atunci mi-a sunat telefonul.
-Dumnezeule..spun ridicandu-ma in picioare punandu-mi mana tremuranda la gura ..cum.....cum s-a intamplat ?
-Asculta-ma ...stiu ca e greu...dar te rog ..nu face vreo nebunie..as venii eu la New York insa sunt retinuta..sti..daca ai vrea ..poti venii la mine..nu..nu deranjezi....ok Chuck vin maine sa te iau de la aeroport..si te rog..fara nebunii...
Chiar daca e greu de crezut ,ma apropiasem foarte mult de chuck ,eram un grup ,acum ,eram toti prieteni, insa el nu s-a impacat cu Blair ,oricat am incercat .
M-am uitat la Edward care o scotea afara pe Tanya insa ma lasau rece gesturile sale.
-sunt numai urechi am spus asezandu-ma.
-sa-ti explic,noi toti ,cand anul s-a terminat am dat o petrecere.
Insa pe la miezul noptii ,dupa cateva pahare si incat altele de la Tanya am ametit.Ea s-a oferit sa ma duca in camera si a inceput sa ma sarute ,iar eu te vedeam pe tine in ea,am sarutat-o crezand ca esti tu,am strigat numele tau crezand ca esti tu....m-am culcat cu ea crezand ca esti tu.
-Suficient!! am spus ridicandu-ma in ambele picioare,asta e cea mai veche scuza gasita,cum poti sa minti cu atata nerusinare ,ma minti in fata,ma crezi proasta sau ce?
-Ce spui tu e ca si cum ai da unui copil o acadea si l-ai chema sa mearga cu tine,de ce nu poti sa fi si tu odata in viata sincer?
Eu,te-am iertat prima data ,insa de aceasta data numai ai iertare ,poate intr-o alta viata insa in aceasta niciodata.
Atat am spus si am iesit afara in ploaie si cerul plangea cu mine,am urcat in taxi si am plecat spre casa.
__________________
vaiiiii daca stiti cat am plans la capitolul asta...se pare ca nici blogul nu dorea sa-l pun..facea fite..va rog..lasati com...

joi, 25 februarie 2010

Capitolul 27:Casa dulce casa.

RPDV.
In timp ce paseam pe cate o scara .cu atat durerea din piept mi se marea,ma apasa puternic,era o durere ce nu putea fi potolita...
O data urcata in avion stiam ca nu era cale de intoarcere,nu puteam face nimic pentru a oprii ce va urma,stiam ca voi da ochii cu el,dar ce voi face?ce voi spune?voi face fata?oare cum arata?oare...oare are prietena?oare m-a dat uitarii..
De aici,din avion totul se vedea minuscul,ca la microscop,totul era acoperit cu o urma de praf,ce nu as da sa fie si sufletul meu un avion,astfel incat toate celelalte sa fie minuscule.
Un sentiment imi incolteste sufletul ,amintirile mi se derulau in fata ochilor,cat de fericita si de entuziasmata eram atunci,cat de mare era dorinta din pieptul meu,dorinta de al vedea,de-al avea,de-al saruta,de a ne intalnii,de-a privii cerul impreuna,de-a face totul impreuna,dat totul s-a intors importriva noastra,nimic nu e asa cum mi-am imaginat eu,totul nu a fost decat o fantezie de-a mea,era prea frumos ca sa fie adevarat.Nimic din ce-am crezut atunci,nu mai cred acum,sufletul meu a ramas in timp,l-am incuiat cu cel mai puternic lant,iar cheia i-am aruncat-o,acum totul imi e indiferent,nu-mi mai pasa de nimic,nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic,nu ma mai intereseaza absolut nimic.
Am crezut ca daca voi daruii lui toata dragostea mea,inocenta mea,sufletul si eu cu totul o sa fie suficient pentru el,ca nu o sa caute altundeva,insa m-am inselat,eu nu am fost suficienta,nu am fost ce-a vrut el,nu i-am indeplinit toate dorintele,nu am fost la inaltimea lui.
Acum am ajuns sa fiu seaca pe dinauntru ,sa nu semnific nimic,sa fiu doar un cadavru viu,fara pic de viata in el,saa duc o viata monotona,cu aceeasi rutina,sa nu am nimic special,sa nu reprezint ceva special.
O lacrima mi s-a prelins pee obraz,nu am oprit-o,stiam ca va fi ultima,nu vor mai fi lacrimi,s-au scurs toate,sunt pustie,ca o fantana seaca,ca un izvor fara apa,sunt scursa de viata.
Am apasat butonul de Stop,am pus pauza la aceasta melodie a vietii mele,tocmai am aprins culoarea Rosie a semaforului ce indruma sentimentele mele,am spus Nu sufletului meu,refuz sa-i dau drumul,nu voi mai crede in iubire cate zile voi avea,astfel sa nu-mi spuneti mie Raisa Swan.
I-am trimis un mesaj inimii mele,sa inceteze sa mai bata,insa ea nu asculta,nicioadata nu asculta,e prea puternica,nu o pot oprii,insa in ciuda ei,a realizat ca s-a inselat,si pana la urma mi-a dat dreptate,si si-a golit camarutele de toata iubirea ce zacea in ele.
Zborul a durat 3 ore,3 ore in care mi-am golit totul,atat cat si sufletul cat si inima,in care le-am lasat amintirilor loc sa ma sece,stiam ca vor ramane prizoniere in acel avion..
Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport.Ma uitam in jur ,trecuse mult timp,de cand l-am vazut ultima oara.
Pe fata mea nu era schitat nimic,nici macar un zambet,sau un chicot,nici macar tristete nu era,golul din mine,isi sapase groapa,aici erau urmarile.
Cu cat ma apropiam mai mult cu atat inima-mi batea mai tare,oare vrea sa-mi iasa din piept?sincer nu m-ar deranja.
Am cautat-o cu privirea pe Alice,si indata am gasit-o.
Amandoua ne analizam reciproc,ochii mei ii cautam pe-ai ei,ai ei fiind inlacrimati,facuse acel botic de catelus suparat,dupa care stia ca ma topeam.
De nervi mi-am muscat buza de jos,hotarata am lasat bagajul jos,si am alergat spre ea,bratele mele au imbratisat trupul ei atat de fin,o invarteam in aer,imi era dor de tot ce reprezinta Alice.
Amandoua plangeam ca doua fraiere de fericire,,pentru prima oara plangeam de fericire.
-Alice..mi-ai lipsit atat de mult...
-stiu!nimeni nu-mi poate rezista!
-modesta de tine..spun intr-un chicot.
-hai sa te duc acasa.
Am plecat cu masina ei,mergea trasnita atat de tare incat cred ca a lovit si un caine.
-alice!ai 80/h ,mai incet daca nu vrei sa ma iei de la morga.
-nu promit nimic!
-oo minunat!acum ai 75 /h
Am scapat si din asta,cand mi-am vazut nu mi-a venit sa cred,cat s-au schimbat,tatei i se vedeau deja firele albe,iar mama avea deja vestitele riduri.
I-am imbratisat puternic si ne-am asezat comozi.
Inca o tineam pe Alice de mana ,nu vroiam sa-i dau drumul,dorul de ea inca nu mi-a trecut .
-si Andrada?(sora mea) unde este?
-aici sunt!
-nu mi-ai adus nimic ,asa-i?
-ei bine...cum am putut uita!chicotesc eu,dar ...ce zici ..daca tu ,eu si Alice ,am merge la shopping?
-minunat si o sa-mi iei un mp3 ,nu?
-mp3?eu care ma gandeam la un telefon,dar daca tu vrei...
-nu!!de fapt,am mp3,raman la telefon.
Am inceput cu totii sa chicotim,am luat cina,curcan la cuptor cu garnitura de cartofi,preferatii mei.
-Raisa si ce vrei sa facem maine?intreaba Alice.
-nu stiu...
-stii..adica...sti ,tu ..totusi ai putea venii la noi?a sunat mai mult ca o intrebare decat o constatare.
-oh,e complicat..sti,ca daca l-as vedea,nu stiu cum as reactiona,poate i-as scoate ochii,sau poate as fugii,sau as pufnii in plans sau poate nu stiu....
-nu poti fugii pentru totdeauna!
-ai dreptate,dar...nu stiu!
-nu e nevoie,maine vei venii la mine si punct.
Dupa ce Alice a plecat,am urcat la mine in camera,totul ramasese la fel,nici macar un lucru la nelocul lui,pana si aceasi urma de praf era prezenta.
Era ora 21:00,era tarziu,as fi vrut sa o sun pe Tess,insa este cam tarziu,am sa o sun maine.
Mi-am facut un dus si am sarit in pat.Asa de bine era acasa,fara griji.
Cu greu m-a luat somnul,peste tot era prezent chipul lui,ma intrebam ce va zice maine?

miercuri, 17 februarie 2010

Capitolul 26 -Hotararea.

RPDV .
Acum ca eram treaza durerea se mai diminuase insa nu totalmente,mai simteam cum ceva parca imi dadea cu pietricele dupa cap,incepusem sa ma sperii,eu aveam dureri de cap decat foarte rar,nici macar cand m-am despartit de el nu m-a durat,va dati seama ca acel moment a fost cel mai dureros din viata mea.
M-am indopat cu pastile peste pastile insa degeaba,o participa in capul meu le ignora,poate daca ma loveam de ceva ,durerea va disparea..si daca nu?ma contrazicea o voce din capul meu?daca iti va marii doza de durere?ce te vei face?aa? tot acea voce.
Era 12:30 ,nici astazi nu m-am dus la birou,acum ma aflam in fata leptopului si navigam pe net,orice numai sa scap de plictiseala,nu era articol din ziare de pe net in care sa nu fiu pomenita,era o prostie,atat le-a trebuit ziaristilor ca sa ma impuste cu noroi,insa nu le dau importantza pentru mine ei sunt niste gunoie ce trebuie reciclate.
Datorita faptului ca trecuse ceva timp de cand m-am procopsitt cu aceasta durere de cap cred ca era timpul sa-mi vizitez doctorul.Credeti-ma gradul de incantare din vocea mea este foarte ridicat.Urasc doctorii...nu mi-au placut cand eram mica in nicun caz nici acum.Insa ca sa nu dau in altele ma duc si la doctor.
Zis si facut ,m-am imbracat cu o pereche de blugi negre,un tricou ce venea stramt si pe talie,o pereche de adidasi iar parul mi l-am lasat in voie sortii era fara leac.Dupa un drum plin de obstacole cu masina,iata-ma in fata cabinetului,dardaiam din toate punctele,o fetita se uita la mine si incepea sa rada,,in timp ce eu ma strambam la ea..ce nu mai are omul voie sa dardaie??!!
Stiam si simteam oboseala ce ma coplesise in aceste zile,insa am crezut ca este din cauza stresului,a serviciului,nu i-am acordat importantza pana astazi.
Imediat ce mi-a venit randul,am intrat aproape impinsa de asistenta ,nici acum nu faceam deoasebirea dintre un dentist si un medic ..tot doctor e nu?iar eu urasc dentistul..
Dupa doua ore de consultatie ,analize si tomografie ,rezultatul este ca datorita stresului ,oboselii,etc,organismul meu este pe cale de a ceda,am depus prea multa munca mi-am produs caderi emotionale,si am suferit decepti..astea au dus la cedarea organismului.
Sfatul doctorului a fost sa-mi iau o vacanta bine meritata si sa ma relaxez,sa uit de probleme ,de suferinta sa uit de tot.Da de parca tot e atat de simplu pe cat se zice.
Insa nu are rost sa ma incapatanez,daca am sa ignor sfatul doctorului s-ar putea putea sa dau de mai rau,exista riscul sa dau in leucemie sau de vreo tumora pe creier,apoi asta mi-ar mai lipsii sa stau tintuita la pat.
Am iesit zapacita si buimaca din cabinetul doctorului,inca nu-mi venea sa cred pana unde a ajuns incapatanarea mea.Daca nu veneam aici sa lucrez poate nu as fi ajuns la pasul de a ma imbolnavii,daca stateam acasa la mama,unde eram ingrijita nu se ajungea aici.
''Da dar atunci ai fi suferit in tacere,ai fi plans nopti si zile,ai fi fost aproape de el,tot acelasi lucru e'' imi spunea vocea aceea din capul meu.Si poate chiar avea dreptate,cunoscundu-ma pe mine,stiam ca asta aveam sa fac.
Frumos,acum trebuia sa-mi iau vacanta,minunat,dar unde si cu cine?singura nci nu intra in discutie,fetele nu pot merge cu mine sunt in timpul scolii.
Odata ajunsa acasa ,m-am asezat in pat si privrirea mea cerceta cerculetele de pe tavan ,acele puncte mici aproape invizibile..
In cele din urma am luat telefonul si l-am sunat pe Chuck ,trebuia sa-i spun ca nu mai pot continua,am nevoie de relaxare ,era timpul sa-si asume responsabilitati.
Da asa cum am spus l-am sunat,nu a fost surprins cand i-am spus de decizia mea, a spus ca se astepta,ca fac foarte bine ca renunt,a spus ca cineva ca mine ,la varsta mea are nevoie de distractie,de prieteni sa simta ca traieste,si sa nu mai spun ca avea dreptate,pff nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit in oras.
Acum ma aflam pe scaunul de la bucatarie,infulecand ceva.Dupa care mi-am luat pastilele si mi-am amintit ca trebuia sa le anunt pe mama si Alice de starea mea.
-alo?mama?
-da scumpo!ce mai faci?
-nu prea bine!
-de ce?intreaba ea panicata.
-am niste probleme cu stresul,oboseala,si trebuie sa-mi iau o vacanta si nu stiu unde...
-de ce nu vi la noi?
-oo,nu stiu mama,sti si tu..
-scumpo nu ai sa poti fugii la nesfarsit..
-ai dreptate! cred ca maine am sa ajung ...puneti ceva la rece!
-te asteptam!
Nu stiu daca procedez corect,insa deodata un dor nebun puse stapanire peste mine,imi e dor ,foarte dor de prientenii mei,de familia mea, de locul unde am crescut ,imi e dor de El,sa-l vad ,macar de la departare.Sentimentele mele pentru el nu au murit si nici nu vor murii,insa mi-a gresit si asta nu pot ierta,
Acum era timpul sa o anunt si pe nebunatica mea ,trebuia sa stie ,parca o si aud tipand si topaind.
-hey Alice?ce mai faci?
-stau si ma ofliesc !spune ea
-o floare ca tine?cum e posibil?
-de dorul taau!prostut-o!spune si izbugheste in plans.
-ar trebui sa sun mai des..spun eu chicotind..
-e hai las'ca trece .in plus maine vin acasa !
-e hai ce-ti arde de glume !spune ce vroiai sa spui!
-vin acasa !
-nuuuuu!daaaa vii acasa..ieii vine acasa...vine acasa....spunea ea ..sarind in sus de bucurie.
-alice,alice!!spun eu rastit.
-da?
-taci din gura!nu trebuie sa stie nimeni de sosirea mea.
-bine!spune ea lasandu-se pagaubasa.
-nici macar lui Emm?
-daca am spus nimeni..
-bine atunci..
Bun ,dupa ce am terminat cu telefoanele am inceput a impacheta,masina am vrut sa i-o returnez lui Chuck insa a zis ca nu accepta si chesti din astea asa ca am trimis-o deja in Forks,iar apartamentul nu-l voi vinde ,poate voi mai venii in vacantza sau styu eu,am angajat o femeie care sa aiba grija de el,am lasat-o chiar sa si stea aici,nu vreau sa para parasit,l-am cumparat din primul,si al doilea salariu,mi-e foarte drag.Apoi mi-am sunat secretara si i-am spus sa-mi rezerve un bilelt la aeroport si sa mi-l trimita pe sofer.
____________________________
deci..cum vi se pare aa??
daca nu comentati aici,pls macar o parere la chat,sa stiu
si eu asa daca este bun..si ca nu scriu degeaba
kiss:*:*:**:8

duminică, 7 februarie 2010

Capitolul 25 .Dureri

RPDV
Ahh!am luat ceasul si l-am izbit de prete ,avea o alarma sacaitoare care-mi facea creierii sa o ia razna...nu inteleg de ce naiba l-am setat asa devreme.
Teleghidata am iesit pe usa insa nu fac doi pasi caci o durere sfasietoare de cap si o usoara ameteala pun stapanire pe mine,ma fac un covrig langa usa in timp ce ma tineam strans de cap,parca mai aveam putin si explodam....oare se am ceva?si de la acel ''ceva''sa mi se traga durerea ...oare sa fiu bolnava?..dar..nu..nu inteleg..
Ma uitam cu coada ochiului la usa de la baie ,nu ,nu si astazi imi spuneam,astazi si restul saptamanii imi voi lua liber ,are cine sa ma inlocuiasca.M-am ridicat de pe jos si m-am indreptat spre bucatarie,mi-am facut un ceai si am aprins Tv in cautarea a ceva interesant.
-spuuu!!scuip eu ceaiul ,ahem..pe de asupra m-am si inecat .Ma apropii de Tv crezand ca poate nu am vazut eu bine ,insa nu,nu sunt chiar asa de nebuna,era o jurnalista si proasta pe de asupra nici numele nu mi l-a pronunta calumea ,si vorbea nici mai mult nici mai putin despre persoana mea.
''Domnisoara Rasa..pardona Raisa ,presedinta firmei Bass ii face cu ou si cu otet pe reporterii nostri.Oare ce a cauzat aceasta atitudine a domnisoarei ,oare sarcinile ce le primeste o depasesc?
Asta se numeste jurmalista..ca si femeia de servici spunea mai bine de cat ea,se stie ca am urat intotdeauna jurnalisti pentru ca ei distrug vietile oamenilor,si eu nu am spus decat purul adevar eu m-am dus sa-mi ia un interviu despre firma,nu despre viata mea privata,ei mi-au pus intrebari ce nu se aflau in stoc.
Interviul..Chuck..telefon...spun eu tinadu-ma de cap..trebuia sa-l sun pe Chuck..ah pana la urma tot trebuie sa o fac ..insa cum sa fac sa-i spun..??insa pana atunci ce ziceti de o portie de som?nu mai pot de cap.
EPDV.
Viata mea a devenit banala si nepasatoare,si nu in ultimul rand lipsita de importanta ,chiar nu-mi gasesc rostul,sunt un cadavru viu,nu vreau sa mai fac nimic daca nu o am pe ea langa mine,o vreau langa mine,am nevoie de ea ca si de aer.
Adesea seara stau in pat si privesc fotografia ei,imi lipseste atat de mult,mi-e asa de dor de parfumul ei,de tot ce inseamna ea..sunt un nimic fara ea.Acum singura mea grija este sa ma inchid in camera si sa cant acea melodie care ii placea atat de mult,si sa nu uit sa mentionez ca ma blestem in fiecare secunda de prostia mea.
Insa nu am mai cantat de cateva zile ...deoarece cu asa frati ca ai mei ,du-te omule tot inainte ,stiam ca Raisa tinea legatura cu Alice,mai tot timpul o spionez pe Alice insa nu aud ce spune Raisa,dar ma conformez cu faptul ca ea e bine si-si continua viata.Insa cum spuneam, cu asa frati..care.tot timpul roiesc in jurul meu mai rau ca un cuib de albine ,de parca as avea 5 anisori si le e frica sa nu raneasca micul Ed.
Ca sa fiu sincer pe la scoala nu am dat de ceva timp,la ce bun ,ca sa-i vad mutra Tanyei si asa tentatia de a ma infige in parul ei era destul de mare,si nu eram nici atent fiecare ora imi amintea de ea,cum raspundea,cat de sarguincioasa era..devenisem nul,rareori ma striga proful si de 5 ori pana ii raspundeam eu..zau?poi la ce bun..daca si asa eram pe dinafara.
TV nu-l mai aprinsesem de un secol,nu eram un fan insa cum plictiseala roieste in jurul meu ,am zis sa consum ceva curent ,insa ceva imi atrage atentia o jurnalista ieftina si urata a pronuntat numele de Raisa ...m-am gandit ca poate fi doar o coincidenta dar daca nu?daca stau ca imbecilu si calculez daca e ea sau nu?si pierd ocazia?
Am cascat ochii la maxim si am ciuruit urechile ,si am dat Tv la maxim .Si intr-adevar era ea ,insa totul schimbat,nu mai avea aceasi voce,faptul cum le-a vorbit acelor reporteri imi trimitea semnale ca acum e totul indiferenta,acum e rece si calculata,acum e presedinta,probabil eu sunt ultimul gand din gandurile ei.
Inca din veninul din vocea ei,imi dau seama cum s-a putut schimba in tot acest timp ,cearcanele de sub ochii erau evidente,probabil este foarte obosita,poate si-a dat alta sansa la iubire,desi nu cred,adica nu au trecut decat cateva luni,nu ani.ce dumnezeu? nu, alung acest gand nesuferit din minte .
Era clar nu o voi mai vedea curand insa ceva din interiorul meu contrazice aceste gand.
RPDV.
Daca nici in somn amintirile nu-mi dau pace ce sa mai zic cand sunt constienta.Era un vis ciudat eu si Edward era pe un drum bifurcat ..el striga la mine sa-i iau mana insa durerea si orgoliu din mine ma impiedicau ,vedeam pe chipul lui durerea,tristetea,nepasarea,indiferenta fata de viata,oare sa fie realitate,drumul dintre noi s-a bifurcat si am pornit fiecare pe propiul drum.
Nu cred in vise si nu am sa incep de acum,mi-am bagat capul si mai tare in perna si am apucat telefonul,trebuia sa-l sun pe chuck.

duminică, 31 ianuarie 2010

CAP 24 .Am inebunit?

RPDV
Ei pot sa spun ca nu sunt cea mai fericita ,am un job care-mi ia aproape tot timpul ,nu mai pot sa respir printre teancul asta de hartii,insa un lucru e sigur,toate acestea m-au distras de la a ma mai gandii la el.Deja chipul lui imi devenea necunoscut,aproape ca nu imi mai amintesc cum arata,secretara mi-a spus ca ar trebuie sa o iau mai usor astfel am sa ajung la nebuni.
Si avea dreptate ,sunt o sefa extrem de dura,insa atata a mai ramas din mine,numai e nimeni care sa-mi incalzeasca sufletul,pe mine nu ma asteapta nimeni acasa cu cina pe masa si lumanarile parfumate ,nu,nici nu mai stiu ce gust are mancarea de acasa,gatita in casa.Timpul ma presa,aveam de trerminat un proiect pe care trebuia sa -l predau maine.
Era 23:00 ,toti plecasera acasa,familiile ii asteptau acasa,si le-am dat voie sa plece,am mai ramas doar eu.Ma uitam la fereastra de sticla si vedeam chipul meu,eram imbracata intr-un costum negru, parul prins intr-o coada de cal.Privirea imi era de neclintit,ce am devenit?cine e ea si ce a facut cu adevarata eu? eu nu eram asa,eu eram.....eram o simpla adolescenta care si traia viata.
Edward?tu esti? dar ce cauti aici? statea pe scaunul meu de la birou ,si se uita la mine,nu -mi lasa privirea.
Nu stiam ce sa fac,iubirea ce i-am purtat-o inca imi lasa un gust amar,sa ma intorc din drumul pe care mi l-am croit?pot sa o fac? am suficienta forta?Ma uitam la el era atat de perfect ,mie era dor de chipul lui,de ochii lui,de el intr-un cuvant.
Pasii ce ma indreptau impotriva vointei mele spre el,imi faceau inima sa-mi bubuie in piept,vroia sa iasa din piept si sa bata la unison cu a lui.Inima proasta si ingrata ai uitat ce ti-a facut?asa usor te lasi?strigam eu la ea,insa ea era hipnotizata,nu facea decat ce vroia ea,era de neoprit.
Eram deja la scaun ,il ating insa Edward nu mai era...disparuse,,ma frec la ochii.oare este posibil sa o i-au razna? sau el chiar era aici?
Maine dimineata aveam o conferinta de presa ar fi cazul sa plec acasa,da acasa,imi cumparasem un apartament de curand in centrul Manhatanului,si o masina sport,pe care Chuck mi-a bagat-o pe gat.Nu am spus partea banala a lucrurilor,in timp ce eu ma usuc aici de munca ,Chuck al meu,este cine stie prin ce colt al lumii.Ma numit pe mine atat presedinta cat si vicepresedinta,a zis ca el nu e de asa ceva.
******
Nenorocitul asta de trafic,m-am descultat am aruncat cheile pe unde nu stiu,si m-am bagat in pat,eram franta.
'''Raisa....Raisa......sunt eu Edward..ma mai stii...Raisa..??? ''
-nu ,tu esti mintea mea nebuna care o ia razna dispari.....''
-ba nu...Raisa sunt eu ,priveste-ma ,
.mda,esti tu sii??/ce-ai vrea sa-ti ridic o statuie.
Sa stiti ca nu am glumit cand am zis ca o iau razna,am ajuns sa vorbesc si in somn,nu ,trebuie sa-mi fac un control la cap,am probleme grave,ahh si ceasul asta tampit imi agita si mai tare durerea asta de cap.
Baga Raisa ,asa iti trebuie daca esti lenesa,uitasem complet de conferinta era 7:30 si eu nici spalata pe ochii nu eram.Ahh....unde e viata mea de dinainte???
Bun cu un pantof de-un fel si cu altul de altfel eu ma numeam gata,parul imi statea ca la 3/80.EE lasa ca ma fac in masina.
Mda am ajuns fix la fix cum se spune ,aiuriti astia de reporteri erau pe trepetele firmei,sa inceapa showul.
-Domnisoara!!! ma striga secretara,
-priviti aici!!!
-dumnezeulee!!! mare,asta imi lipsea acum.
sa vedem cum iesim de aici.
-ahh bliturile alea ma zapaceau,intrebari veneau una si una.
-da ,tu de acolo zi.
-Ce parere aveti despre ce s-a scris in ziarul de astazi?
-si ce s-a scris?
-este adevarat ca dva l-ati inlaturat pe adevaratul Chucuk de la conducere?
-oo deci aici era buba nu-i asa?
-de ascultati la mine ca nu am sa repet de doua ori.Astea sunt niste prostii inventate de voi ca sa va creasca audienta si sa stea saracii oameni holbindu-se la prostiile ce le ziceti voi.Eu nu va permit sa spuneti aceste bazaconii despre mine si mai ales despre Cuck.
sa va fie clar!! eu am muncit mai mult ca oricine sa ajung cine sunt acum! nopti ,zile ,nemancata si vai de capul meu am stat aici si m-am sacrificat pentru viitor si penru firma asta,ce om crezi ca ar sta asa ca mine?
-iti spun eu nimeni!
-voi reporteri nu stiti decat sa denegrati oamenii insa am sa am grija de voi,sa va fie clar ca va-ti pus cu cine nu trebuia,ati crezut ca o sa ma intimidez si am sa plec,cu coada intre picioare,ca am sa ma duc la mamica,sa plang ,vai doamne ,daca de atata sunteti in stare,ei bine oameni buni nota 1 de la mine,va credeam in stare de mai mult.
-mai aveti vreo intrebare?
-este adevarat ca s-a infiripat ceva intre dvs si Chuck?
-daca este sau nu nu te priveste pe tine,domnsioara,de aia nu poti dormi tu ca e ceva intre mine si el,aici am venit sa raspund la intrebari legate despre firma,asta este viata mea personala,nu are de ce sa va intereseze.
-dar vad ca nu sunteti capabili sa puneti vre-o una.
Gata pentru astazi am spus,si am plecat ,in masina lacrimile nu intarziau sa apara,de ce toti trebuiau sa fie impotriva mea ? drumul il vedeam la nimerala,am luat vreo doua trei gropi daca nu mai multe.
Am ajuns acasa si l-am sunat pe Chuck aveam ceva de vorbit si mai ales de lamurit.

duminică, 24 ianuarie 2010

Capitolul 23 .Viitorul.

RPDV
De la ultima vizita a lui Edward ,gandurile ma pandeau,cerul se prabusise cu totul peste mine, uneori ma gandesc ca universul ma uraste si care este rostul meu pe acesta lume?.
Doream cu toata fiinta mea sa-l cred ,sa cred in cuvintele si rugamintele lui,in iubirea ce zice ca mi-o poarta insa cine ma poate asigura pe mine ca nu o va mai face inca o data?increderea ce o aveam in el...s-a pierdut pe apa sambetei.Inima imi era inlantuita , e prinsa la mijloc ,imi doresc din rasputeri sa o smulg din piept,poate asa durerea va inceta ,sa ramana locul gol,pustiu.
Alice m-a sunat sa ma convinga insa eu i-am spus '' Alice poti sa incetezi macar pentru o secunda sa te mai gandesti la el ,pe nimeni nu intereseaza ce simt eu,ce gandesc eu,daca sufar, unu' nu ati venit la mine si sa spuneti''suntem alaturi de tine Raisa va fi bine'' ,nu,eu sunt puternica,eu sunt din piatra ,pe mine nimeni nu ma poate ranii ,ei bine va inselati sunt mai slaba dceat credeti voi...atat de slaba incat zi de zi inima mea se opreste si se intreaba rostul ei.
Am incercat sa nu ma supar pe Alice ,e prietena mea si o iubesc ,inteleg dragostea ei pentru fratele ei,insa la mine nimeni nu se gandeste si ma raneste enorm acest lucru.
Acum cateva zile Chuck ,mi-a spus ca va trebui sa plece,a mostenit averea tatalui sau si va trebui sa-si preia functia de presedinte la o firma.
Insa mi-a spus ceva..ce imi da multe batai de cap, aceasta propunere poate sa-mi schimbe viata dar si sa mi-o distruga in acelasi timp, ce sa fac ?sa accept sau sa renunt..aceasta intrebare ma framanta de vreo doua zile.
Postul de vicepresedinte la firma lui,e o responsabilitate foarte mare,insa el a pufnit in ras cand am pomenit de responsabilitate,a zis ca el si cu responsabilitatea si din aceasta cauza are nevoie de mine,eu sunt cu capul pe umeri ,eu gandesc la rece,eu pot face fata provocarilor.
Pe-o de o parte e ceea ce mi-am dorit mereu, un viitor,un servici cu un salariu cu multe zerouri, insa toate acestea in schimbul dragostei oare merita sacrificul?oare merita sa las dragostea in urma si pe Edward,pentru ca in ciuda ceea ce mi-a facut pot sa spun eu cat de tare pot ca nu-l mai iubesc pentru ca ma mint singura,eu il iubesc cu toata fiinta mea,insa nu pot,nu pot sa-l iert pur si simplu, ma dezgusta foarte tare cand mi-l imaginez sarutandu-se cu Tanya ,ma dezgusta la propiu...eu i-am daruit inocenta mea iar el si-a batut joc,ma gandesc daca nu asta urmarea ,eram ultima fata din liceu pe care nu o avusese, insa nu stiu,parea sincer cu mine,insa viata mi-a aratat surprizele ce mi le pregatise nu cred ca as mai suporta altele.
Cu o voce sparta,moarta si cu un nod in gat i-am spus lui Chuck ca am sa merg cu el,ca am sa accept postul,nu am putut sa nu observ fericirea de pe fata lui,era fericit ca merg ,probabil pentru ca nu va mai avea atata respinsabilitate,de mult nu l-am mai vazut croindu-si un asemenea zambet.
Maine trebuia sa plecam,scurt timpul pe care l-am petrecut cu ai mei,dar trebuia sa ma pun la curent cu tot ce tinea de firma.I-am trimit un mesaj lui Alice , prin care imi ceream scuze pentru ''iesirea''mea si cu tristete in suflet ,i-am spus de plecarea mea.
Nu trece un minut de cand s-a trimis mesajul si telefonul vibra in buzunar.
-Raisa??intreaba ea cu o voce tremuranda.
-da ,Alice..e...adevarat,plec...
-o sa tinem legatura? mi-am pierdut fratele nu vreau sa-mi pierd si sora te rog..
-Alice,sa nu mai spui asta niciodata,am fost,sunt si voi fi mereu prietena ta.si sigur ca o sa tinem legatura, o sa vorbim la telefon,pe mail,pe webcame ca pana acum.
-nu fi trista,nu-mi place ca plangi,o sa ti se strice machiajul.poate ca am sa ma intorc intr-o zi...
-te iubesc a soptit,si eu am izbugnit in lacrimi,siroie erau pe fata mea,lacrimile fierbinti ce curgea de-a lungul obrazului meu erau de neoprit.
Imi vor lipsii parintii,prietenii chiar si nesuferita de sora-mea,,pe care inca nu am vazut-o fiind plecata intr-o tabara,Edward si el imi va lipsi mult,as vrea sa am curajul sa-l mai vad inca o data, imi vor lipsi soaptele ,saruturile si mangaielile lui,totul,imi va lipsi....pana si bufonul de Em imi va lipsii,glumele lui care ma dispuneau mereu in bine, totul intr-un cuvant....tot ce tine de trecut imi va lipsi..insa asta e viata trebuie sa o infruntam,vrem nu vrem.
___________________
Merit bataie,multa inca,am intarziat,insa mai trag si eu de timp,din moment ce se apropie de final,eu sper sa va placa,acolo cat de cat,eu nu's pretentioasa.

luni, 18 ianuarie 2010

Capitolul22:Usi inchise.

EPDV
Cerul era inorat astazi,cerul se rupea in doua, fulgerele loveau fara mila,imi venea sa ies afara si sa ma loveasca pentru ca in moment asta numai asta merit,sa mor.
Prin grilajele din balcon ma uitam..cum incet ..incet ploaia inceta...insa priveam nepasator cum pasarile isi protejau puii de ploaie si-i duceau la cuiburile lor dintre crengi..mi-as dorii sa fiu si eu o pasare sa zbor deasupra boltii..fara griji..,sa am cuibul meu.
Eram si eu fericit daca nu eram atat de idiot cum am putut ,am inlaturat-o pe Tanya timp de 3 luni ,in care se tine de mine si eu ce-am facut m-am inecat ca tiganul la mal.
Regret insa ca Raisa a reactionat asa, as fi preferat sa fie nervoasa ,sa ma loveasca,sa tipe,sa ma jigneasca ,insa in schimb ea era calma si aproape indiferenta,ma durea ,ma durea mai tare decat isi imagina ea.Am ranit-o pentru a doua oara si stiu ca nu ma va ierta pentru ca nici macar eu nu ma pot ierta numai daca ma pun in locul ei imi vine sa-mi smulg parul din cap.
-Hey fratioare ,hai in casa e frig ...se ingrijora Alice
-Alice nici macar frigul nu ma poate ranii mai mult decat am facut-o eu..te rog..lasa-ma ...
-de ce vrei sa te ranesti singur asa vrei sa lupti ca sa te ierte? stai aici si ingheti in loc sa te duci sa te rogi de ea, in loc sa ingheti la usa ei ingheti aici..clar nu mai gandesti desi daca ma gandesc nu stiu cand gandesti tu...
**********
Mi-am luat cheile si m-am oprit in fata casei ei....Am batut de 3 ori si mi-a raspuns doamna Swan.
-buna seara doamna.
-buna Edward.
-Raisa este?
-nu stiu daca poate vorbii acum ,are cativa invitati .
Si intr-adevar ,din inauntru se auzeau voci pareau a fi a unei fete si a unui baiat
-mama cine e?
-aa tu erai ...spune Raisa.
-ce vrei?
-sa-ti explic..sa vorbim sa ma asculti.
-tot ce a fost de vorbit am vorbit
-dar..
-niciun dar ..te rog pleaca ..nu pune mai multa sare pe rana..
RPDV
La ora 14 ateriza avionul lui Chuck ,saracutul de el,era mai amarat ca mine,tocmai isi pierduse tatal,trebuia sa fiu alaturi de el,sa-i ridic moralul nu sa i-l scad..Exact cum am spus la 14 avionul lui a aterizat ..insa a venit si Serena cu el..era tot ce aveam nevoie in acest moment.
-hei ...aici...aici sunt le faceam cu mana prietenilor mei...
-o buna ..ma imbratisa Serena,Chuck bietul de el ,arata devastator,suferise enorm ,vino aici Chuck si l-am imbratisat avea nevoie de dragostea prietenilor lui.
Am luat un taxi si am ajuns acasa ,le-am aratat camerele fiecaruia si apoi ne-am intalnit in salon.
-Raisa ce se intampla cu tine,esti cam cu capul in nori,unde e fericirea care era pe chipul tau ? se mira Chuck.
-ei bine a murit odata cu mine
-de ce spui asta?
-poi l-am prins pe iubitul meu in pat cu altcineva...si vocea mi s-a spart.
-ei bine atunci suntem colegi de suferinta ,uite Chuck ,daca nu o sa uitam de tristete o sa ne prabusim in acel abis negru.
In timp ce vorbeam cu prietenii mei despre ce vom face in urmatoarele zile ,am auzit vocea ''lui''el era la usa.
M-am dus si i-am spus ce merita ,gata cu explicatile
________________________
ok asta e cap 22,nush,sincer daca va avea sa va placa,eu sper ca da,nextu ,in zilele ce urmeaza.:X:X:X

duminică, 10 ianuarie 2010

Cap21.Dezamagire.

RPDV
Aceste doua luni au trecut pe nesimtite,gandul ca o sa-l vad pe Edward in curand m-a ajutat sa trec peste multe,imi era dor de prieteni ,de tot ce-am lasat in urma.Mi-am luat ramas-bun de la Serena si Blair si le-am invitat la mine .Acum sunt in avion si numar orele pana am sa ajung in Forks.
Intr-adevar trebuia sa sosesc peste o saptamana dar am vrut sa le fac o surpriza.Dupa 5 ore in avion am ajuns in Forks ,acasa, simteam vantul rece ce adia usor ,ploaia marunta care nu intarzia sa apara.
I-am spus taximetristului sa ma duca direct la resedinta Cullen ,nu mai aveam rabdare.In sfarsit ajunsesem ,mai era doar un pas si am sa fiu in bratele lui.
Am intrat in casa,mi s-a parut ciudat sa vad usa deschisa ,erau sticle de bautura aruncate peste tot ,cioburi,farfurii, ce dracu s-a intamplat aici,cu siguranta a fost o petrecere .Am urcat sus..eram atat de emotionata..atat de aproape ..doar un pas atat ma mai separa de camera lui,ma apropii incet ,apas usor pe cleanta, crap usa putin si-l vad pe Edward in pat insa mi se parea mie sau tinea pe cineva in brate?
Inima o lua la goana ,intru in camera si am impietrit.Privirea imi era marcata pe patul ravasit ,pe cearceaful mototolit ,pe el cum o tine in brate pe Tanya asa cum m-a tinut pe mine in acea noapte.Sute...mii de amintiri mi se derulau in minte,constiinta imi spunea ca a fost vina mea ca am plecat, ratiunea imi spunea ca a fost doar o proba la care am fost supusi si eu am cazut-o ,inima,inima nu spunea nimic,se oprise.
Lacrimi ,rauri imi intepau ochii ,imaginea din fata mea imi otravea sufletul ,imi injunghia inima.Ce trebuia sa fac ? sa plec .sa fug, sa dispar ,dar nu nu pot ,parintii mei sunt aici sau sa-l trezesc si sa-i spun tot ce merita sau sa astept sa vada cu ochii lui in ce m-a transformat.
Am pasit incet ,m-am asezat pe canapeaua din piele neagra ce era asezata in fata patului.
I-am scris Serenei un mesaj cu tot ce-am gasit aici..iar ea a spus ca maine va fi aici sa fiu puternica.
Asteptam ca ei sa se trezeasca ,dormeau ca doi ingerasi ,fara griji ,fara nimic.
-o doamne,Edward spune Tanya..priveste..
Deci se pare ca amorezi se trezesc....
-ce ,ce e ? spune el pe jumatate adormit..
Bineinteles ca era adormit doar a avut treaba azi-noapte..a lucrat din greu....pff ma dezgusta..imi vine sa vomit privindu-i.
-Dumnezeule,se uita la mine care stateam picior peste picior ,cu un zambet pe fata.
-ce parca ati vazut pe dracul....nu va bucurati sa ma vedeti? nu vreau sa deranjez..
Edward se da jos din pat si aluneca la picioarele mele,asa vroiam sa-l vad ,la picioarele mele cersind mila si iertare.
-iarta-ma te rog ,iubirea mea ,asculta-ma te rog..te implor.
-sunt numai urechi..ii spun eu
-hmm pe mine ma scuzati ..spune Tanya..
-de ce?pleci asa repede..oo da mai stai...cine a spus ca deranjezi si fix atunci mi-a sunat telefonul.
-Dumnezeule..spun ridicandu-ma in picioare punandu-mi mana tremuranda la gura ..cum.....cum s-a intamplat ?
-Asculta-ma ...stiu ca e greu...dar te rog ..nu face vreo nebunie..as venii eu la New York insa sunt retinuta..sti..daca ai vrea ..poti venii la mine..nu..nu deranjezi....ok Chuck vin maine sa te iau de la aeroport..si te rog..fara nebunii...
Chiar daca e greu de crezut ,ma apropiasem foarte mult de chuck ,eram un grup ,acum ,eram toti prieteni, insa el nu s-a impacat cu Blair ,oricat am incercat .
M-am uitat la Edward care o scotea afara pe Tanya insa ma lasau rece gesturile sale.
-sunt numai urechi am spus asezandu-ma.
-sa-ti explic,noi toti ,cand anul s-a terminat am dat o petrecere.
Insa pe la miezul noptii ,dupa cateva pahare si incat altele de la Tanya am ametit.Ea s-a oferit sa ma duca in camera si a inceput sa ma sarute ,iar eu te vedeam pe tine in ea,am sarutat-o crezand ca esti tu,am strigat numele tau crezand ca esti tu....m-am culcat cu ea crezand ca esti tu.
-Suficient!! am spus ridicandu-ma in ambele picioare,asta e cea mai veche scuza gasita,cum poti sa minti cu atata nerusinare ,ma minti in fata,ma crezi proasta sau ce?
-Ce spui tu e ca si cum ai da unui copil o acadea si l-ai chema sa mearga cu tine,de ce nu poti sa fi si tu odata in viata sincer?
Eu,te-am iertat prima data ,insa de aceasta data numai ai iertare ,poate intr-o alta viata insa in aceasta niciodata.
Atat am spus si am iesit afara in ploaie si cerul plangea cu mine,am urcat in taxi si am plecat spre casa.
__________________
vaiiiii daca stiti cat am plans la capitolul asta...se pare ca nici blogul nu dorea sa-l pun..facea fite..va rog..lasati com...